Nu există azi spațiu mediatic în România unde să nu fie folosiți uzual doi termeni urâți și blamați de către toată suflarea mioritică: mafioți și interlopi. Aparent, n-ar fi mari deosebiri de substanță între cele două categorii de români certați, mai mult sau mai puțin, cu legea. Dacă e să analizăm nițel căror persoane li se atribuie aceste calificative, constatăm că termenul „mafiot” se folosește de regulă în cazul unor oameni incorecți din politică, administrație sau justiție, în timp ce din categoria „interlopi” fac parte șantajiști, tâlhari, proxeneți, hoți sau criminali, dovediți sau presupuși, care se situează la capătul lanțului trofic al unor grupuri infracționale. Faptul că politicienilor de top, demnitarilor sau altor slujbași ai statului din posturi cheie li se aplică adeseori eticheta de „mafioți” mi se pare total deplasat din mai multe motive. Primul și cel mai solid motiv provine din … sudul Italiei, mai exact din Sicilia sau Calabria, zonele care au zămislit cunoscutele organizații secrete criminale răspândite de-a lungul și de-a latul Pământului. Ei bine, acolo, în patria mafiei, în urmă cu mulți ani, membrii organizației respectau cu sfințenie niște reguli. În primul rând nu ucideau niciodată femei, copii și … judecători. Pare curios de ce nu lichidau magistrații, dar, probabil, aceștia nu aveau nici pensii speciale și nici nu erau corupți precum unii de pe meleagurile dâmbovițene! Apoi, onoarea și respectul erau niște noțiuni atât de adânc intrate în practicile lor ilegale, încât moartea însăși era privită ca o formă de respectare a acestor principii. În urmă cu câțiva ani, TVR 2 a difuzat un serial italian despre mafioți, romanțat desigur, numit chiar așa, „Onoare și respect”. De-a lungul celor câteva zeci de episoade realizatorii filmului s-au străduit să ne demonstreze că în orice acțiune sau faptă comisă, onoarea și respectul erau adevărate linii roșii în configurația, tactica și strategia organizației criminale. Așadar, etichetarea cu această ștampilă a slujbașilor corupți ai statului român, fie ei politicieni, fie ocupanți ai unor fotolii ministeriale sau directoriale, mi se pare nelalocul ei, termenul „interlop” fiind mult mai potrivit, din moment ce onoarea și respectul pentru cetățeni sunt noțiuni care nu-și găsesc sălaș prin preajma acestor pigmei uriași doar în ceea ce privește șmecheria, hoția, demagogia și alte asemenea „domenii”! Dacă e să vorbim de onoare, atunci chiar nu avem despre ce vorbi, întrucât orice acuze, orice dovezi s-au răspândit în spațiul public despre vreun asemenea pigmeu, plecarea sa din post n-a avut ca motor demisia, ci demiterea. Or, se știe, instituția demisiei în țările civilizate din Occident (cei care cred în valorile civilizației din Est, să citească „Pravda” și nu „Monitorul”!) este în prim planul vieții politice, sociale și administrative. Chiar dacă prezumția de nevinovăție ar trebui să fie un argument forte în rămânerea pe funcție, faptul că există o anume suspiciune de corupție sau eroare managerială îl obligă pe demnitar sau ce-o fi el să-și dea demisia până la elucidarea cazului. La noi, așa ceva nu există și nici dacă e prins cu dânsa-ntr-însa, subiectul nu renunță și invocă tot felul de scuze penibile, rămânând pe post până când tăvălugul perfid și subiectiv al partidului îl strivește. Cât despre respect, aproape că nu am ce să mai spun, atâta timp cât minciunile, demagogia, hoția, șmecheria și incompetența îl sufocă pur și simplu precum o mare de neghină pe un spic de grâu. În concluzie, a numi niște sugative ordinare „mafioți” este nu numai o eroare lingvistică, ci și o adevărată blasfemie. Le putem spune infractori, hoți, șarlatani, șpăgari, dar nicidecum mafioți. Onoarea și respectul în cazul lor sunt niște noțiuni total necunoscute și chiar dacă, prin absurd, ar ști de ele, în secunda doi le-ar arunca la primul coș de gunoi pe care l-ar întâlni în cale. În aceste condiții, mult mai potrivit ar fi ca „mafioți” să se numească reprezentanții clanurilor certate cu legea, iar corupții politicieni sau reprezentanți ai administrației să poarte cu mândrie și … mânie revoluționară, uzatul termen de „interlop”! Fără onoare și fără respect!
