România e țara eternului paradox. Și cum e țara, așa e și poporul, nu poți să le separi. Pe de o parte, se inflamează patriotismul în noi și ne mobilizăm să boicotăm Austria – la capitolul ăsta s-a ajuns, la niște acțiuni de-a dreptul penibile, dar n-ar trebui să ne mirăm. Pe de altă parte, îi iertăm pe-ai noștri politicieni, deși eșecul aderării la spațiul Schengen li se datorează cu vârf și îndesat.
Suntem paradoxali în gândire și acțiune și asta ne cam transformă într-un soi de ciudăței care au pretenția ca Universul să se învârtă doar în jurul lor. În România, cele mai vizionate canale sunt cele de știri, dar câți dintre cei ahtiați după noutăți își dau seama de imensitatea și absurditatea mecanismului de manipulare care le umple mintea cu tot felul de prostii? Și dacă ar fi numai atât, dar spălatul ăsta pe creier are urmări cât se poate de grave pentru sănătatea unui popor care se consideră deștept și imposibil de manipulat. Tocmai de aceea consideră că educația ce presupune citit de cărți e manipulare grosolană. Românul s-a născut deștept, nu e cazul să-și strice inteligența ancestrală cu citit de cărți. Despre adaptarea la realitățile lumii actuale nici pomeneală.
În acel Decembrie – acuș se împlinesc treizeci și trei de ani de când am crezut că am scăpat de Ceaușescu – s-a lansat o vorbă de duh: „Cu televizorul ați mințit poporul”. Da, pe atunci toată lumea era de acord că tot ceea ce se transmitea la televizor nu avea decât menirea de a manipula, de a subjuga gândirea maselor intereselor conducătorilor. A fost nevoie de ceva ani și de efortul unor ziariști onești pentru a afla că, de fapt, însăși pretinsa Revoluție în direct, transmisă de Televiziunea Națională, a fost o manipulare grosolană, ale cărei urmări nefaste le mai suportăm și astăzi.
Cu toate acestea, televizorul rămâne cea mai importantă sursă de informații pentru român, de unde și efortul politicienilor de a confisca atenția celor dispuși să se lase captați. Și, din păcate, de materie primă nu se duce lipsă. E paradoxal că un popor care a acuzat manipularea ceaușistă prin televiziune se lasă vrăjit de tâmpeniile derulate pe micul ecran.
Dacă urmărești știrile rostogolite în eter de televiziunile de partid ajungi să-ţi pierzi echilibrul și chiar mințile. Iar cei vizați de manipularea pretinșilor jurnaliști cu carnet de partid sunt cei mai vulnerabili dintre trăitorii pe aceste meleaguri și anume vârstnicii.
Acum ceva ani – încă mai era președinte Băsescu – am asistat la o scenă care spune multe despre țara în care trăim și despre proporțiile manipulării. În autobuz, o femeie în vârstă plângea la telefon și-i spunea interlocutoarei (sora, după modul de adresare) să nu cumva să-i spună mamei că „nenorociții ăștia” o să-i taie pensia. Că dacă aude mama că-i taie pensia, sigur moare. Am încercat să-i explic cum stă treaba, că nu e cazul să se lase pradă disperării, dar nu am avut cu cine discuta. Ea știa una și bună, că a auzit la televizor. Și dacă a auzit la televizor…
Au trecut ceva ani de atunci și, totuși, pensiile nu au fost tăiate așa cum prorocea apostolul Gâdea, însă manipularea e mai vie ca oricând. Spălătorilor de minți nu le pasă de consecințele acțiunilor lor deliberat îndreptate împotriva cetățeanului vulnerabil. Scuza că e vorba de televiziuni comerciale, care trebuie să adune telespectatori dacă vor să supraviețuiască, e penibilă. Televiziunile primesc bani de la partide; publicitatea e mărunțiș, astfel că interesul e altul decât cel comercial.
Suntem în decembrie, la mai bine de treizeci de ani distanță de acel moment în care am început să sperăm. N-a fost să fie, a avut grijă Iliescu de asta. Și pentru a-și atinge scopul s-a folosit de televiziunea națională care, apropo, nu numai că nu a fost niciodată liberă, dar nici pe noi nu ne-a vrut. Am luat de bune inclusiv tâmpeniile prezentate cu ocazia mineriadelor și i-am aplaudat pe ortaci. Paradoxal, deși susținem că ne-am învățat lecția, încă mai credem ce ne varsă televiziunile. Acum sunt mai multe…
