Așa cum era de așteptat, minivacanța a fost pe placul românilor. Însă odată cu zilele libere, numai bune pentru activitate în aer liber, s-a reactivat și scandalul care ținea capul de afiș în vară, și anume prețurile nesimțite. Evident, e vorba de eternul paradox românesc. Deși nu ne putem lăuda cu cine știe ce infrastructură turistică – hotelurile, pensiunile și restaurantele nu sunt suficiente pentru a pretinde că reprezentăm ceva în turism – avem prețuri mai mari decât în stațiunile adevărate. Tot mai mulți turiști se plâng de prețurile nesimțite la cazare și mâncare. Alte servicii turistice? Nu prea există, dar acolo unde există ai impresia că se adresează doar miliardarilor. Nu, nu prin calitate, ci prin prețurile colosale, lipsite de orice explicație decentă.
Un amic din Franța mi-a povestit recent cum, aflat la Chamonix, a plătit două sute de euro pentru acces la tot ceea ce înseamnă transport pe cablu (telecabină, telescaun, telegondolă și ce se mai practică) în zonă. Și nu pe zi, ci timp de o săptămână. Abonament pentru patru persoane… Sincer, m-a cam apucat invidia. O să atingem și noi vreodată acest grad de civilizație, de respect pentru banul celui care, practic, susține sectorul turistic? Bănuiesc că nu…
Băieții deștepți care fac bani de pe urma telecabinei din Bușteni au stabilit niște prețuri dătătoare de amețeli. Astfel, cine vrea să urce, dar și să coboare, la Sfinx și la Babe- trebuie să scoată din buzunar o sută șaptezeci de lei. Copiii au ceva reducere, dar numai până la doisprezece ani. Ce depășește vârsta trebuie să plătească preț de adult. Cum anume justifică administratorii telecabinei prețurile astea? Simplu, nu le justifică. Cine vrea să urce pe munte, nu are decât să plătească- de parcă s-ar afla la Aspen. De fapt nici acolo, că la Aspen prețurile sunt decente comparativ cu România și nu doar la telecabină. Cu ceva mai mult de douăzeci de dolari, dacă îți rezervi sejurul din timp, primești ditamai camera, cu șemineu și facilități la care în România e ilegal să visezi. În alte țări rezervi un hotel întreg cu prețul plătit pentru un sejur în Bușteni sau Azuga. Sincer, nu înțeleg de unde și până unde a devenit Azuga o destinație așa de scumpă, că mare lucru nu ai de văzut și de făcut pe acolo; obiectivele turistice fiind plasate la distanță strategică, în Brașov și Sinaia.
Nici în Bucovina lucrurile nu stau mai bine. Curg ofertele pentru Crăciun și Revelion, însă prețurile nu au nicio tangență cu rezonabilul sau bunul simț. Vorbim de hoție la drumul mare, de „antreprenori” care vor să recupereze investiția în hotel sau restaurant din prima zi de funcționare dacă se poate. După ce sunt efectiv jefuiți, mulți păgubași se întreabă retoric unde naiba sunt autoritățile? Chiar dacă nu mai suntem pe timpul lui Ceaușescu, cu mercurialul lui cu tot, e necesar să existe o autoritate cu putere de decizie în stabilirea prețurilor. Din păcate, instituțiile care ar trebui să țină partea consumatorului de servicii turistice sunt dispuse să închidă ochii. Inspectorii vin, își primesc tainul și constată ce trebuie, „ca să fie totul bine”. Sincer, expresia asta a ajuns să mă calce pe nervi. Autoritățile nu vor să afle adevărul, ci vor ca totul să fie bine. Bine pentru cine trebuie, evident, ce contează că unii trebuie să-și vândă rinichii pentru două zile la munte?
Și, ca și cum nu ar fi de ajuns, drumul către stațiuni lasă mult de dorit. Dacă iarna îi ia pe aleși pe nepregătite, riști să faci concediul în mașină, nu la hotel. Iar stațiunile ca atare nu oferă mare lucru, astfel că tarifele practicate nu au nicio acoperire. Însă cât timp clienții se îmbulzesc…
Pentru nesimțirea celor din Horeca singurul leac este greva turiștilor. Ce-ar fi dacă, preț de o lună, măcar, nu le-am călca pragurile, cu ospitalitatea lor cu tot? O lună de zile să-i lăsăm cu hotelurile goale, să-și aducă aminte de perioada pandemiei. Și poate, dacă ne vor lua în serios, o să tindă spre rezonabil. Evident, mă cam aberez, dar vedeți vreo altă soluție? Eu unul nu…
