Cu prilejul aplicării reformei rurale din 1864, Hlipicenii făceau parte din comuna Todireni, plasa Jijia, județul Botoșani, ambele moșii fiind ale Epitropiei Sf. Spiridon. Erau 116 clăcași, niciunul dintre cei fruntași nu a fost împroprietărit. Au primit 164 fălci de pământ 39 de țărani mijlocași, 187 de fălci și 40 de prăjini cei 77 de țărani pălmași. În 1900, Hlipicenii erau numiți Slobozia-Todireni, satul fiind situat pe o coastă de deal, pe partea dreaptă a Sitnei și Jijiei, în comuna Todireni, plasa Jijia, județul Botoșani, pe moșia Casei Spitalului Sf. Spiridon din Iași. Populația, grupată în 265 de familii, număra 713 suflete. Se menționa că „mai toți locuitorii sunt ruși românizați”, ceea ce coroborat cu numele de Slobozie ne arată că localitatea fusese depopulată aproape în întregime. Satul era reședința comunei Todireni, iar locuitorii dispuneau de o suprafață de 650 ha teren. În sat existau o biserică, având un preot și doi cântăreți, precum și o școală mixtă, cu un învățător plătit de stat și frecventată de 35 de școlari. Locuitorii aveau 615 boi și vaci, 38 de cai, 830 oi, 180 porci și 151 stupi. În momentul aplicării legii agrare din 1921, Slobozia-Hlipiceni era comună din regiunea agricolă Sulița. Cei 544 de locuitori de aici au primit, de la comuna Todireni, din pământurile Epitropiei Sf. Spiridon, suprafața de 2734 ha de teren, expropriate prin Decretul-Lege nr. 3697/1918, cărora li s-au adăugat alte 592 ha, expropriate prin legea agrară din 1921. În total, cei 544 de săteni au primit 2270,25 ha pământ, restul de 1055,75 ha devenind pământ comunal. La 27 august 1922, Comitetul local de împroprietărire al comunei Todireni analizează cererile sătenilor din Hlipiceni, care solicitau să li se aprobe o nouă vatră de sat, unde să li se dea locuri de casă celor ce nu au deloc, dar și celor aflați pe o coastă de deal mocirloasă, plină de izvoare, în care aveau loc frecvente alunecări de teren. O lună mai târziu erau repartizate islazurile, locuitorii din satele Slobozia-Hlipiceni și Todireni primind suprafața de 933 ha, în locurile numite Șesul și Coasta Jijiei, Șesul și Coasta Sitnei, Coasta Dărânga și Coasta Epăriei. Venirea la putere, în 1945, a guvernului comunist condus de dr. Petru Groza, avea să schimbe drastic viața locuitorilor săteni din comună, prin sistemul cotelor obligatorii, disproporționat de mari comparativ cu posibilitățile reale ale țăranilor, dar și prin prigoana declanșată împotriva celor care se opuneau noului regim sau făceau notă discordantă cu el. Astfel, în vara anului 1951, organele de Securitate sesizau mai multe cazuri, printre care și cel al „chiaburului” Ciubotaru M. Constantin, din comuna Hlipiceni, raionul Trușești, care făcuse politică PNL și pe care Miliția îl trimisese în judecată deoarece „a încercat ca înainte de treieriș să amestece grâul rezultat de pe suprafețele lui cu al țăranilor Boghiuc Dumitru, Sparchi M. Gheorghe și alții. Acest chiabur a fost demascat de către sfatul popular, întreaga cantitate de grâu i s-a confiscat”. Cu prilejul aplicării reformei agrare comuniste din 1945, 16 locuitori din Hlipiceni, care nu mai avuseseră pământ, au fost împroprietăriți cu 16 ha de pământ, iar 282 de țărani care mai dispuneau de terenuri au primit 282 ha de pământ, în ambele cazuri fiecare familie de țărani primind cite un hectar de pământ.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
