S-a născut la începutul secolului al V-lea, în jurul anului 438, în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450), în localitatea Mutalasca, din regiunea Capadocia (Turcia de astăzi).
La vârsta de opt ani, sfântul a îmbrăţişat viața monahală, intrând în Mănăstirea Sfântul Flavian, aflată în apropiere, unde s-a nevoit vreme de zece ani. Când s-au întors părinții săi, deși căutau să-l facă să se întoarcă acasă, sfântul a ales să continue viața monahală.
Când a împlinit vârsta de optsprezece ani, Cuviosul Sava a călătorit la Ierusalim, iar de acolo la mănăstirea condusă de Sfântul Eftimie cel Mare, unde a trăit până la vârsta de 30 de ani.
După adormirea Cuviosului Teoctist, succesorul său a binecuvântat dorința Sfântului Sava de a se zăvorî într-o peșteră. Doar în zilele de sâmbătă el își părăsea peștera și venea în mănăstire, pentru a participa la Sfânta Liturghie și a mânca împreună cu frații.
Atât în timpul viețuirii în obște, cât și după aceea, când s-a nevoit în peșteră, Sfântul Sava s-a aflat sub purtarea de grijă a Sfântului Eftimie. În ultimii ani, părintele său duhovnicesc începuse să îl ia cu sine, în adâncul pustiei, unde se întâlneau o singură dată pe an, petrecând împreună o perioadă înainte de Sfintele Paşti.
În anul 491, patriarhul Salustiu al Ierusalimului l-a hirotonit preot, iar în anul 494, același patriarh l-a rânduit arhimandrit, cu autoritate peste toate mănăstirile din Palestina.
Nu după multă vreme, el a devenit povățuitor și învățător al multor călugări și pustnici. Tot mai mulți ucenici au început să se adune în jurul său, căutând viața monahicească. În jurul peșterii sale s-a dezvoltat actuala mănăstire, care îi poartă numele: Lavra Sfântului Sava cel Sfințit.
Cuviosul a întemeiat câteva mânăstiri, săvârșind minuni și tămăduind mulți bolnavi și demonizați. Sfântul Sava cel Sfințit a alcătuit prima regulă tipiconală pentru slujbele bisericii, numita apoi „Tipicul Sfântului Sava”, acceptată de toate mănăstirile din Palestina, iar apoi, de mânăstirile ortodoxe din întreaga lume.
Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit a trecut la cele veșnice în ziua de 5 decembrie 532, la vârsta de 94 de ani, fiind îngropat într-o curte aflată între cele două biserici vechi ale Lavrei sale.
Încă din ceasul morții, Cuviosul Sava cel Sfințit a fost cinstit ca sfânt de viețuitorii din mănăstirea sa. În secolul al XII-lea, cinstitul trup al Sfântului Sava a fost luat, de către cruciați, și dus în Veneția. Cinstitele sale Moaște au fost aduse înapoi, în mănăstirea sa, din apropiere de Betleem, în anul 1965, după înțelegerea dintre papa Paul al VI-lea și patriarhul ortodox grec Atenagora, în cadrul vizitei papei în Ţara Sfântă.
Până astăzi, în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit, viețuitorii nu mănâncă mere, în amintirea unei întâmplări din viața Cuviosului cel mult iubit. Astfel, pe când era tânăr și se afla în grădină, vrând să mănânce un măr, Cuviosul Sava l-ar fi luat pe acesta în mână şi, privindu-l, ar fi zis: „Frumos la vedere și bun de mâncare, dar tu ne-ai ucis pe noi”. După care, aruncând mărul, şi-a luat drept canon ca niciodată în viața să nu mai mănânce vreun măr.
-Preot Olivian SANDU
