Nu știu alții cum sunt, dar eu, vorba lui Nică din Humulești, dacă e adevărat că în sufletul fiecărui om matur se zbenguie uneori un copil, atunci dețin o grădiniță întreagă de năzdrăvani. Nu am idee dacă și de câte ori copilăria, acest tărâm de poveste de care ne simțim legați toată viața, a fost subiect al editorialelor de presă. Ei bine, această necunoscută dublată de o drumeție pe dealurile unde la vreme de seară buciumele sunau cu jale, adică în mirifica lume eminesciană, m-au împins cu o forță magnetică să pun pe hârtie aceste rânduri. Acolo, vecin cu lacul codrilor albastru, o botoșăneancă inimoasă, Anca Larionesei pe numele ei, a creat un tărâm de poveste despre care am mai scris în urmă cu ceva timp. Un tărâm conceput numai și numai pentru copii și despre copii. În fiecare weekend aici vin o mulțime de prichindei „extrași” din fața tabletelor și a telefoanelor de către niște părinți responsabili care au realizat că lumea reală este mult mai bogată în jocuri, mistere și minuni decât lumea online. Pentru că o copilărie fericită nu înseamnă bani cu nemiluita în buzunărașe și îndeplinirea oricărui moft sau capriciu dorit de copil. Atmosfera din familie, din grupul de prieteni sau de la școală sunt determinante în ceea ce privește o copilărie fericită. Am crescut într-o familie numeroasă, am copilărit și am crescut odată cu cei peste douăzeci de țânci de pe ulița mea. Lipsurile materiale erau la ordinea zilei și la mine în casă și la ceilalți copii. Un măr dacă avea careva, mușcam din el, unul după altul, până când și cotorul ajungea să fie o delicatesă. În casă, vorba bună sau povestirile părinților și bunicilor valorau de o mie de ori mai mult decât un desen animat sau un joc cu „n”-șpe nivele. Sau niveluri, că și acest plural este acceptat în limba română! E adevărat, nu știam noi câte-n lună și câte-n stele cum se întâmplă azi, dar descopeream încet, sigur și cu pioșenie lumea. Astăzi, când copiii absorb aidoma unui burete o infinitate de informații (poate utile, poate nu!) mă tot copleșește un gând: ce se va alege de ei peste 30, 40 sau 50 de ani? Cât timp creierele lor vor mai putea jongla cu atâtea informații? Celor care se vor grăbi să-mi spună că nu folosim nici măcar zece la sută din capacitatea lui, le voi răspunde că numai bunul Dumnezeu știe ce și cum în această chestiune. Dezechilibrele care apar în viețile copiilor (inclusiv abundența uriașă de informații care inundă creierul într-un interval extrem de scurt) aproape sigur vor avea efecte nedorite în viața de adult, cum ar fi omniprezenta depresie, fenomen care își trage seva în primul rând din singurătate. Pentru că părinții sunt ocupați până peste cap cu joburile lor, copiii din megieși ori lipsesc, ori nu sunt de condiția dorită, la școală temele și ghiozdanele cântăresc din ce în ce mai greu, iar mediul ambiant este așa cum e: gri, apăsător, indiferent, apatic și în viteză. În aceste condiții, odraslele noastre și-au găsit confortul pe tablete, pe telefoane sau la televizor, fapt care aproape că-i mulțumește pe părinți: copiii lor sunt, pasămite, cuminți! Fără a analiza câtuși de puțin efectele nocive ale lumii ireale în care copiii trăiesc mai mult de jumătate de zi, mulți părinți devin adevărați boți sau roboți și sunt efectiv captivi într-un mecanism tip bielă-manivelă, respectiv casă – serviciu. Unii dintre ei mai dreg busuiocul în weekend, când, acasă sau nu, petrec oarece timp cu copiii. E absolut necesar, dar nu suficient. O resetare a familiei în scopul asigurării a mai mult de trei liniuțe de timp-afecțiune pentru copii este singura soluție pentru o copilărie fericită. Cu siguranță o … liniuță (nu, nu vă gândiți la alea trase pe nas, că suntem oameni serioși, ce naiba!) de încărcare emoțională poate fi asigurată copiilor la complexul din Ipotești „Artă și suflet”, cele trei clădiri de acolo, adică „Turnul lui Făt Frumos”, „Casa dorului” și „Cuibul artiștilor” fiind prizele perfecte pentru încărcătoare. Dar, repet, o copilărie fericită nu se zidește nici pe bogății și nici pe permisivitate totală. Adevărata bogăție este dragostea părintească, capabilă să limiteze cu catifeaua cea mai fină pornirile și dorințele iraționale ale copiilor. Altfel, peste 10, 20 sau 30 de ani, bolile sufletești se vor răspândi mult mai periculos decât Covidul!
Unde ești copilărie, cu pădurea ta, cu tot? – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Lipsa educației pentru democrație, cel mai mare pericol pentru viitorul României – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
Editorial
Nordis, politicieni, curve și naivi – Dumitru MONACU, scriitor
Cu stupoare constatăm în aceste zile că în mizerabila „Ciorbă” (am făcut referire la Vladimir Ciorbă, soțul pesedistei Laura Vicol, unul din creierele acestei...
Editorial
Să alegem noi, nu alții pentru noi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Deși mai sunt puține zile până când vom merge la urne, interesul românilor pentru dezbaterile electorale tinde spre zero, iar asta ar trebui să...
Editorial
Referendumul și campania electorală – Dumitru MONACU, scriitor
De ceva timp, primarul Botoșaniului, Cosmin Andrei, bate câmpii pe rețelele de socializare cu o temă evident electorală, și anume consultarea populației în legătură...
Editorial
Fotbalul, Kosovo și lecția autoironiei pierdute – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am renunțat la fotbal din toate punctele de vedere în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și nu pot spune că-i duc...
Editorial
Pierdem dreptul de a ne plânge – Virgil COSMA, jurnalist
Pe cum se apropie ziua alegerilor, se întinde ca o furtună ideea că ne merge prost fiindcă fruntașii Europei ne fură de ne sting...
Editorial
Patul sau pactul Cotrocenilor? – Dumitru MONACU, scriitor
Goana nebună după procente și după accederea în turul doi al prezidențialelor face ca lupta la baionetă să devină efectiv pistol cu apă, ca...
Editorial
Despre nunți, botezuri, înmormântări – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă v-ați gândit cumva că titlul editorialului are vreo legătură cu filmul românesc purtând (aproape) același nume produs în 2022, v-ați înșelat amarnic. Așadar,...
Editorial
O lecție din care România ar trebui să învețe – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În media românească s-a vorbit foarte puțin despre tragedia de la Novi Sad, petrecută la începutul lunii. E campanie electorală, e vorba de viitorul...
Editorial
Contractele cu statul și cancanul politic – Dumitru MONACU, scriitor
Despre firmele care au contracte cu statul s-a vorbit și încă se va mai vorbi multă vreme în spațiul public autohton, din moment ce,...
Editorial
Vadim se întoarce. Și nu vine singur – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere că finala prezidențială din 2000 e pe cale să se repete, deși cu alți protagoniști, tot mai mulți români și-au amintit...
Editorial
Conservatori versus progresiști și noua ordine mondială – Virgil COSMA, jurnalist
Un fior de disconfort și neliniște i-a cuprins pe liderii progresiști ai Europei - cu excepțiile notabile ale Poloniei și Ungariei, parțial și a...
Editorial
Între nostalgie și realitatea europeană – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Eterna și paradoxala Românie... Deși numărul nostalgicilor e tot mai mare cu zi ce trece, e clar că, din punct de vedere economic –...
Editorial
Balul oamenilor de afaceri, postacii și pârlacii – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani a organizat în somptuoasa sală „Luceafărul” de la Cucorăni tradiționalul bal al...
Editorial
În ce Matrix au trăit nostalgicii? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cred că sunt prea puțini românii care se pot lăuda că au ratat seria Matrix, iar pentru asta nu e de vină apetitul românului...
Editorial
AI și maimuțele – Dumitru MONACU, scriitor
Oriunde te duci și te întorci astăzi, este imposibil să nu auzi: „Nu mai găsești pe nimeni să muncească, dom’le!”, indiferent că e vorba...
Botoșani
cer fragmentat
-1.4
°
C
-1.4
°
-1.4
°
83 %
2.2kmh
73 %
Dum
1
°
lun
4
°
mar
3
°
mie
4
°
joi
3
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Având în vedere că se apropie sărbătorile, s-au montat semne și pentru musafiri.
EDITORIAL
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
EPIGRAMA ZILEI
Tot votând răul cel mai mic
N-am realizat nimic
Așadar și prin urmare
Încercăm cu ăla mare?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...