Cu prilejul aplicării reformei rurale din 1864, cei 11 țărani fruntași din Flămânzi au primit 60 de fălci și 40 de prăjini de pământ, 113 țărani mijlocași au fost împroprietăriți cu 452 fălci, iar 239 de pălmași au primit 597 fălci și 40 de prăjini de pământ. Pentru case și grădini țăranii au mai primit 56 de fălci și 58 de prăjini. Câțiva ani mai târziu avea să se desfășoare războiul de independență, mai mulți țărani flămânzeni participând la luptele de la sudul Dunării. Printre ei, supraviețuitor, soldatul Manolache Aștefănucăi, a fost citat pentru fapta sa de eroism, anume înălțarea drapelului românesc pe reduta Grivița I. În 1900, Flămânzii erau comună rurală aflată în plasa Coșula, județul Botoșani și având în compunere satele Flămânzi, Cordun, Poiana și Prisăcani. Satul Flămânzi, așezat pe Valea Fundoaia, avea o populație de 175 familii, sau 982 suflete. În sat existau trei biserici deservite de doi preoți și cinci cântăreți. Existau două școli, una de fete, cu 19 eleve și o învățătoare și una de băieți, cu 53 de elevi și un învățător. Este menționat ca fost proprietar Teodor Balș, care a făcut în sat case de cărămidă și o biserică de zid sfințită la 1813. Și-a mărit treptat moșia prin cumpărături, inclusiv de la răzeșii stabiliți în partea câmpului. Fiind puțini locuitori, Balș a adus oameni din diferite părți, inclusiv din Bucovina și Galiția, dându-le voie să-și ridice case și să fie muncitori pe moșie. Se precizează greșit că acești noi veniți, fiind foarte săraci, au fost numiți de către cei din jur Flămânzi, de aici venind numele satului, pentru că satul, după cum am arătat, avea o vechime mult mai mare. Pe moșie erau 280 de boi și vaci, 92 de cai, 602 oi, 8 capre, 89 de porci și 96 de stupid. În sat mai erau două cârciumi, trei comercianți și 8 meseriași. Flămânzii vor rămâne pentru totdeauna în istoria României ca fiind locul în care a izbucnit marea răscoală a țăranilor din 1907. Despre contextul și modul izbucnirii acesteia am arătat mai sus, nu mai insistăm. Să menționăm că în memoria acestui eveniment, în localitate s-a inaugurat, la 22 aprilie 1972, Muzeul intitulat „Răscoala țăranilor din 1907”, distrus câțiva ani mai târziu în urma unui incendiu. La 15 aprilie 1977 avea să fie inaugurat Obeliscul existent și astăzi, dedicat de asemenea participanților la răscoală. În iarna lui 1917, când o parte a populației din Muntenia, armata, familia regală, guvernul și parlamentul s-au mutat la Iași, în comuna Flămânzi de atunci au fost aduși, pentru refacere, mai mulți soldați români și prizonieri de război germani și austro-ungari. În urma izbucnirii unei epidemii de tifos exantematic s-a înregistrat un mare număr de morți, de ordinal sutelor, atât în rândul localnicilor, cât și al ostașilor români și prizonierilor lor. La sfârșitul războiului, 31 de eroi flămânzeni nu s-au mai întors acasă, murind pe câmpurile de luptă. Urmașii lor vor fi împroprietăriți de către statul român, prin aplicarea legii agrare din 1921. 537 de țărani din Flămânzi au primit, de pe Domeniile Statului un total de 6727 ha de teren, alte 1996,36 ha devenind pământ comunal. În al doilea război mondial, 57 de bărbați din Flămânzi au căzut în luptă, numeroși alții fiind răniți. În 11 situații, familii cu același nume au avut câte doi și chiar trei morți. În sfârșit, reforma agrară comunistă din 1945 a împroprietărit 53 de țărani din comuna Flămânzi – Plasa Sulița, cu 50 ha de pământ, în timp ce 136 de locuitori din comuna Nicolae Bălcescu, pe atunci comună distinctă, au primit 129 ha de pământ. La scurt timp va începe procesul de colectivizare a agriculturii, așa încât, în 1959, ia ființă GAC „1907”, în care „s-au înscris” 129 familii de țărani cu o suprafață de 339 ha teren. Evenimentele din decembrie 1989 au avut eroii lor și la Flămânzi, în prim plan aflându-se medicul Marius-Nicolae Bogdan, fostul marinar Laurențiu Ungureanu, contabilul Eugen Crețu, maistrul militar, apoi minerul Mircea Ștefănucă (cunoscut ca „nebunul cu baionetă” pentru dizidența sa anticomunistă și anti milițienească), preotul Mihai Chiriac, învățătorul Petrea Mihai, operatorul de film Viorel Guraliuc, Ghiorghi Paviliuc, Gheorghe Gh. Guraliuc, Constantin Aramă (intrat, la un moment dat, în „colimatorul” Elenei Ceaușescu), Elena Balan, Călin Maloș etc.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
