Zilele trecute, o mare parte din media botoșăneană plângea și suspina că un profesionist de excepție de la IPJ Botoșani, șeful Serviciului criminalistic părăsea instituția prin ieșirea la pensie. Foarte corect, foarte adevărat, dar nu despre profesionalismul comisarului proaspăt pensionat vreau să dezvolt în continuare niște idei ci despre sistemul găunos care a făcut posibilă ieșirea la pensie la 48 de ani, după 25 de ani de muncă, a unor specialiști aflați în apogeul carierei lor profesionale. Înțeleg că munca într-un asemenea sector de activitate este stresantă, este apăsătoare ba chiar periculoasă dar să „extragi” din câmpul muncii pe motiv de pensionare asemenea specialiști mi se pare o mare-mare prostie a statului român. Ne mirăm adeseori că nivelul de pregătire al cadrelor de poliție este în continuă scădere dar ne debarasăm de specialiști ca de măsele stricate cu speranța că vor apărea alții în loc. Nu, stimabililor analfabeți funcționali care ați conceput și ați promovat aceste legi aberante, nu vor apărea alții din neant, din spuma mării! Există o mie de variante care să evite depopularea instituțiilor în ceea ce privește profesioniștii de top numai că ai noștri legiuitori au găsit-o pe cea mai proastă și pe cea mai aberantă dintre ele. Din moment ce marea masă a românilor angajați în câmpul muncii poate ieși la pensie numai dacă vechimea acumulată depășește 35 de ani de muncă și 65 de ani de viață, o mărire a pragului de pensionare a angajaților din instituțiile de forță mi se pare de bun simț în condițiile în care numărul total al pensionarilor se apropie de 5 milioane iar numărul salariaților din mediul privat este de aproximativ 4,5 milioane. Nu am inclus în această categorie clasa bugetară formată din aproape 1,2 milioane de români. Apropo de denumirea de „clasă bugetară”, constatăm că în locul claselor sociale inventate de către comuniști (clasa muncitoare, țărănimea cooperatoare și intelectualitatea) azi găsim pe scena … socială a țării patru clase: bugetarii obișnuiți, bugetarii din instituțiile de forță, privații și politicienii care, de multe ori se includ în primele două clase. Revenind la subiectul legat de hemoragia de specialiști bugetari din instituțiile de forță către veșnicele plaiuri de vânătoare de funcții și posturi tot bugetare unde se întâlnesc armonios leafa și pensia, mai trebuie consemnat și faptul că aspiranții la pensionare din instituțiile specificate, cu un an înainte de data ieșirii din câmpul muncii sunt mutați, dacă au fost copii cuminți și se au bine cu șefii, prin posturile cele mai bănoase întrucât sistemul de calcul al indemnizației (că nu o pot numi pensie!) ține cont în mod substanțial de nivelul veniturilor salariale din ultimul an. Lăsând la o parte latura financiară, o întrebare îmi zgândărește sistematic creierul: ce va fi peste 10 ani, de exemplu, în condițiile în care sporul demografic e negativ, emigrarea tot mai accentuată iar non bugetarii tot mai puțini? Pe unde veți scoate cămașa tovarășilor guvernanți? Din păcate, răspunsul la întrebare îmi zgândărește și mai mult creierul: îi doare la bască, după ei potopul! O viziune pe termen mediu și lung în ceea ce privește sistemul de pensii în România nu există, din păcate. Mediul politic, cu teșchereaua doldora pentru încă multe vieți de-acum încolo, se consideră în afara unicului pericol de care este obsedat, respectiv sărăcia. Numai că, este posibil ca însăși opulența și preaplinul material să le fie fatal. Istoria a dovedit de nenumărate ori că revoltele săracilor, ale celor care muncesc din greu pentru câțiva bănuți nu pot fi anihilate de nicio armată și de nicio poliție de pe pământ. În concluzie, prin modul în care este, conceput sistemul de pensii, România pierde de două ori. O dată că pierde specialiști pe care cu greu îi poate înlocui și a doua oară, risipește aproape fără discernământ avuția nației. Comparativ cu dictatorul Ceaușescu acuzat atunci, în decembrie 1989, de subminarea economiei naționale, autorul sau autorii actualelor anomalii din sistemul de pensii, pe lângă acest cap de acuzare ar trebui să mai dea seamă și pentru genocid și pentru discriminare și pentru trădare națională pentru că punerea pe chituci a țării tale cu voie sau fără de voie este o faptă specifică unei categorii clare de infractori: sabotorii!
Pensii, clase sociale și sabotori – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Lipsa educației pentru democrație, cel mai mare pericol pentru viitorul României – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
Editorial
Nordis, politicieni, curve și naivi – Dumitru MONACU, scriitor
Cu stupoare constatăm în aceste zile că în mizerabila „Ciorbă” (am făcut referire la Vladimir Ciorbă, soțul pesedistei Laura Vicol, unul din creierele acestei...
Editorial
Să alegem noi, nu alții pentru noi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Deși mai sunt puține zile până când vom merge la urne, interesul românilor pentru dezbaterile electorale tinde spre zero, iar asta ar trebui să...
Editorial
Referendumul și campania electorală – Dumitru MONACU, scriitor
De ceva timp, primarul Botoșaniului, Cosmin Andrei, bate câmpii pe rețelele de socializare cu o temă evident electorală, și anume consultarea populației în legătură...
Editorial
Fotbalul, Kosovo și lecția autoironiei pierdute – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am renunțat la fotbal din toate punctele de vedere în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și nu pot spune că-i duc...
Editorial
Pierdem dreptul de a ne plânge – Virgil COSMA, jurnalist
Pe cum se apropie ziua alegerilor, se întinde ca o furtună ideea că ne merge prost fiindcă fruntașii Europei ne fură de ne sting...
Editorial
Patul sau pactul Cotrocenilor? – Dumitru MONACU, scriitor
Goana nebună după procente și după accederea în turul doi al prezidențialelor face ca lupta la baionetă să devină efectiv pistol cu apă, ca...
Editorial
Despre nunți, botezuri, înmormântări – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă v-ați gândit cumva că titlul editorialului are vreo legătură cu filmul românesc purtând (aproape) același nume produs în 2022, v-ați înșelat amarnic. Așadar,...
Editorial
O lecție din care România ar trebui să învețe – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În media românească s-a vorbit foarte puțin despre tragedia de la Novi Sad, petrecută la începutul lunii. E campanie electorală, e vorba de viitorul...
Editorial
Contractele cu statul și cancanul politic – Dumitru MONACU, scriitor
Despre firmele care au contracte cu statul s-a vorbit și încă se va mai vorbi multă vreme în spațiul public autohton, din moment ce,...
Editorial
Vadim se întoarce. Și nu vine singur – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere că finala prezidențială din 2000 e pe cale să se repete, deși cu alți protagoniști, tot mai mulți români și-au amintit...
Editorial
Conservatori versus progresiști și noua ordine mondială – Virgil COSMA, jurnalist
Un fior de disconfort și neliniște i-a cuprins pe liderii progresiști ai Europei - cu excepțiile notabile ale Poloniei și Ungariei, parțial și a...
Editorial
Între nostalgie și realitatea europeană – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Eterna și paradoxala Românie... Deși numărul nostalgicilor e tot mai mare cu zi ce trece, e clar că, din punct de vedere economic –...
Editorial
Balul oamenilor de afaceri, postacii și pârlacii – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani a organizat în somptuoasa sală „Luceafărul” de la Cucorăni tradiționalul bal al...
Editorial
În ce Matrix au trăit nostalgicii? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cred că sunt prea puțini românii care se pot lăuda că au ratat seria Matrix, iar pentru asta nu e de vină apetitul românului...
Editorial
AI și maimuțele – Dumitru MONACU, scriitor
Oriunde te duci și te întorci astăzi, este imposibil să nu auzi: „Nu mai găsești pe nimeni să muncească, dom’le!”, indiferent că e vorba...
Botoșani
cer acoperit de nori
0.6
°
C
1.6
°
0.5
°
86 %
2.2kmh
99 %
lun
4
°
mar
4
°
mie
5
°
joi
7
°
vin
4
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Având în vedere că se apropie sărbătorile, s-au montat semne și pentru musafiri.
EDITORIAL
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
EPIGRAMA ZILEI
Tot votând răul cel mai mic
N-am realizat nimic
Așadar și prin urmare
Încercăm cu ăla mare?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...