E jale ce se întâmplă în momentul de față în România și deși aleșii au posibilitatea să dea vina pe război și criză e cam greu de ascuns că meritul pentru dezastrul social și economic aparține în totalitate clasei politice. O clasă politică de toată jena, al cărei unic scop e parvenirea materială. Nu contează promisiunile din campanie – au fost făcute doar că era campanie, vorba lui Petrov – iar respectarea legii nu e nici măcar opțională pentru aleși. Călcatul legislației în picioare a devenit activitate obligatorie, iar pentru a reduce riscurile aleșii nu mai știu cum să facă să adapteze cadrul legislativ la nevoile și activitățile lor oneroase.
Însă din când în când aleșii își aduc aminte și de cetățeanul de rând. Asta pentru că mai avem și alegeri, altfel i-ar durea complet la bască de contribuabil și eforturile acestuia. Deja se discută despre cine va prelua contractul de chirie la Cotroceni și tare mi-e teamă că următorul președinte va reuși, prin comparație, să ne arate că neamțul mut a fost chiar de treabă și implicat. Și având în vedere că alegerile se apropie, aleșii s-au gândit să facă ceva pentru cetățean. Din păcate activitatea lor mă duce cu gândul la acel evreu sărac care i-a cerut rabinului sfat cum anume să rezolve înghesuiala de acasă. Iar rabinul l-a sfătuit să bage în casă și capra și mai apoi porcul și eventual vaca (depinde de cine spune bancul). Cum e? Foarte rău, rabi, înghesuială de n-ai unde să arunci un ac. Foarte bine, acum scoate capra din casă… Cum e? Mult mai bine, rabi, mulțumesc de sfat.
Aleșii noștri nu sunt capabili să ne facă viața mai bună. Investițiile, puține la număr, sunt căpușate într-o veselie și adesea inutile, pentru că șmecherul cu relații a cumpărat o fabrică de borduri și cu aia vrea să facă bani, n-are chef de investiții suplimentare chit că recuperarea investiției și profitul sunt asigurate. Banii europeni rămân la Uniune; dacă nu pot fi vămuiți mai degrabă se lipsesc de așa ceva. „Prin noi înșine” – doctrina cu care liberalii i-au prostit pe români la 1905 nu-și mai are rostul în condițiile în care banii Uniunii trebuie doar cheltuiți, nu rambursați la dobânzi colosale, așa cum se întâmplă cu cei împrumutați.
Prin urmare, guvernanții s-au gândit să ne facă viața și mai grea după care, atunci când va fi cazul, o să ni se pară mai bună. Au ales să ne bage în casă nu capra, ci ditamai elefantul. Se scumpesc facturile la un nivel insuportabil. Asta ca urmare a liberalizării pieței energetice, liberalizare făcută în stil românesc. Băieții deștepți cumpără curentul electric produs de stat și-l fac suveică prin societățile căpușă astfel încât furnizorul final către populație poate spune cu mâna pe inimă că profitul lui e de toată jena și face muncă patriotică. Dar statul are grijă și vine cu mecanisme de compensare și elefantul e scos pe ușă afară. Și ce bine e în casă fără elefant…
Guvernul procedează asemenea agenților economici înainte de Black Friday. Înainte să ofere reduceri substanțiale fac scumpiri colosale, astfel că adesea vând cu etichetă de chilipir la prețuri chiar mai mari decât cele obișnuite. Strategia merge în comerț, de ce să nu meargă și în politică? Deja merge, avem în casă ditamai turma de elefanți numai că n-avem ochi să-i vedem. Plafonarea și compensarea nu se fac gratuit, costă. Și costă enorm. Bani pe care guvernanții sunt dispuși să-i ofere pentru că primesc și ei ceva și oricum nu sunt banii lor, sunt banii noștri. Vor tăia de la educație, sănătate, investiții și vor hrăni elefantul pe care pretind că ni l-au scos din casă, prin urmare merită votați să le iasă pe ochi. Întreținerea elefantului și a fraților lui tot în sarcina noastră rămâne, însă aleșii vor avea meritul că i-au dat să mănânce din palmă și asta trebuie recompensat cu votul solicitat.
Ne întrebăm cum îi mai rabdă pământul pe asemenea indivizi? Ar trebui să ne întrebăm de ce îi mai răbdăm noi.
Cu elefantul după voturi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
