Anul acesta, cea mai mare distincție a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei a fost conferită de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan unor preoți de la frontiera României cu Ucraina și Republica Moldova, care au fost prezenți la vamă și au ajutat refugiații care au fugit din calea războiului. Printre aceștia au fost și doi botoșăneni.
Invitat pe scena unde s-a slujit Sfânta Liturghie a fost părintele Costel Rumega, hirotonit preot în anul 2003, pentru Parohia „Sfinţii Voievozi” Gherghel, Protopopiatul Dorohoi, în prezent preot la Parohia „Sfântul Nicolae” din Rădăuţi Prut, Protopopiatul Darabani. Împreună cu doamna preoteasă Mihaela Rumega, de profesie învăţătoare, au trei copii: gemenii Tudor Constantin şi Eduard Mihai, în vârstă de 14 ani, şi Luca Alexandru, în vârstă de 7 ani. În clipele cele mai grele, întreaga familie a venit în sprijinul refugiaţilor din vamă. Motivaţia părintelui şi a familiei sale vine din preocuparea pe care o are faţă de cei năpăstuiţi.
Trebuie menţionat că Parohia Rădăuţi Prut a fost inundată de mai multe ori, dar cel mai greu moment în zonă s-a înregistrat în 2008 când au fost distruse complet de ape 120 de case, iar alte 20 au fost avariate. Credincioşii fără adăpost au fost atunci ajutaţi prin implicarea deosebită a părintelui. Anul acesta, în vamă, părintele Costel a trecut prin stări sufleteşti de nedescris: a văzut oameni bolnavi de cancer, persoane cu deficienţe fizice, maşini ciuruite de gloanţe, bunici şi femei cu copii care au plâns împreună, trăind alături de ei momente de grea încercare, ajutându-i pe fiecare în parte.
„Noi nu o să vă uităm niciodată!”
Deasemenea, a fost invitat pe scena unde s-a slujit Sfânta Liturghie şi părintele Mihai Haraga, hirotonit preot în anul 2005 şi numit paroh în Bădiuţi-Ştefăneşti. În prezent, slujeşte la Parohia „Sfântul Gheorghe” din Ştefăneşti-Târg, Protopopiatul Săveni.
Împreună cu doamna preoteasă Mariana au trei copii: Teodora Elena, în vârstă de 15 ani, şi gemenii Andrei şi Ştefan, în vârstă de 11 ani. Doamna preoteasă este angajată la Poliţia de Frontieră din Vama Stânca, fiind alături de părintele la ieşirile din tură, contribuind foarte mult la buna gestionare a crizei refugiaţilor: traducea, oferea hrană, caza şi forma grupuri pentru transport în alte locaţii. În ajutorarea refugiaţilor, crezul părintelui a fost acesta: „Nu putem noi, oameni simpli, să luptăm cu tot răul din lume. Dar putem, acolo unde am fost lăsaţi de Dumnezeu, să întindem mâinile pentru a ajuta. Şi, dacă toţi vom face asta, întreaga lume va fi un lanţ de mâini care ajută, un lanţ de bunătate şi iubire.”
O mărturie a unei familii refugiate care l-a impresionat pe părintele Mihai a fost aceasta: „Voi nu o să ne mai ţineţi minte pentru că ajutaţi zilnic zeci de refugiaţi, dar noi nu o să vă uităm niciodată!”.
Foto: Doxologia
