Atunci când e cazul să se descrie ca popor, românii sunt capabili să înșiruie calități cât e ziua de lungă. Poporul român este deștept, onest, descurcăreț, viteaz și săritor. E și modest, dacă vă vine să credeți, dar mai ales este harnic.
Ei bine, hărnicia asta a românului a ajuns să dispere. Pentru că, mai în glumă, mai în serios, hărnicia e rădăcina multora dintre relele apucături de care dau dovadă supărător de mulți trăitori pe aceste meleaguri. Românul nu e nesimțit de felul lui – nu o să admită în veci asta -, doar are o treabă. Și pentru că are o treabă își permite să se comporte ca și cum întreaga lume i-ar aparține și ar fi complet lipsită de reguli. Astfel, atunci când e la volan, românul depășește pe linie continuă, în curbe lipsite de vizibilitate sau în vârf de pantă pentru că se grăbește, are o treabă de rezolvat undeva. E capabil să șofeze pe contrasens pe autostradă pentru că are o treabă undeva în apropiere, ce știm noi? Românul iese de pe o străduță laterală și te obligă să frânezi în doi metri pentru că el se grăbește la treabă, la naiba cu legislația rutieră! Și, ca și cum nu ar fi de ajuns că-ți taie calea, după vreo cincizeci de metri virează stânga pe o ulicioară sau într-o curte, cel mai adesea fără să semnalizeze, că doar acolo are treabă. În viziunea românului foarte ocupat cei care respectă viteza legală și marcajele rutiere sunt mai rău decât fraieri, sunt niște puturoși care nu numai că nu au nicio treabă, dar mai ies pe drum doar să-i încurce pe cei harnici.
Românul harnic e așa de ocupat încât la ceas de noapte nu are timp să schimbe faza de drum cu cea de întâlnire. Păi el are treabă, se grăbește, n-are vreme de pierdut cu așa ceva, din cauza asta nici nu semnalizează. Însă, așa ocupat cum se pretinde, nu uită niciodată să bage avariile atunci când își lasă mașina aiurea, inclusiv în intersecțiile semaforizate sau pe linia de tramvai (ce bine că nu mai avem așa ceva prin oraș, dar există încă destule localități în România în care poți face asta), pentru că are o treabă în apropiere, iar treaba aia pe care o are justifică tot. Dacă e luat la întrebări de poliție privitor la comportamentul de bizon în trafic românul începe să urle că el are treabă. Aruncă gunoiul pe unde apucă pentru că n-are timp să facă doi pași până la coș. E ocupat, n-are timp de prostii…
Românul încearcă să se bage în față la coadă pentru că doar el are o treabă. Cel mai adesea vine cu „doar să întreb ceva, că am treabă în altă parte”, dar odată ajuns unde-l interesează încearcă să rezolve pe loc, pentru că e om ocupat, are treabă și nu știe când poate să revină. Tot pentru că e foarte ocupat încearcă să-și rezolve problemele pe căi oneroase, ce presupun corupție. De vreme ce are treabă îi vine foarte greu să respecte legislația, care până la urmă e făcută pentru fraieri ce au timp să aștepte; pe ăia care nu-i dă hărnicia afară din casă, prin urmare ce au de făcut?
Și pe cât e de harnic românul care are treabă, pe atât e de lipsit de respect față de alții. Care trebuie să răspundă prompt și complet dedicat atunci când are el treabă. Astfel, una dintre cele mai des rostite întrebări e „Da’ ce ai de făcut?”. Pentru că, în viziunea lui de om harnic, singura ta preocupare este să-l ajuți pe el, care are treabă. Ce ai tu poate să mai aștepte; din punctul lui de vedere e vorba de cantitate neglijabilă.
În perioada pandemiei, când accesul în bănci și nu numai era limitat, la ușă erau mereu români cu treabă care se agitau și se străduiau să privească în interior prin geamurile fumurii. Și concluzia lor era că rândul merge așa greu pentru că „alea” stau la taclale în loc să-și facă treaba. Iar eu stau aici în loc să mă duc la treabă… Sincer, de câte ori, odată ajunși în interior, i-ați văzut pe angajații băncii stând la bârfă și cafele? Treaba asta e valabilă pentru mulți dintre angajații instituțiilor de stat, care nu mai știu cum să se odihnească atunci când sunt la serviciu pentru că după au o treabă. Dacă reușesc să plece cu vreo două ore mai devreme de la slujbă e chiar în regulă. Atunci chiar îi apucă graba; chiar au treabă…
Prea multă hărnicie strică. Nu de alta, dar având atâta treabă românul nu mai are timp să deprindă regulile de bun simț și nici pe cele de conviețuire socială. Așa că n-ar fi rău să se odihnească un pic și să mai pună mâna pe carte. Asta da, treabă serioasă…
Românul – un om cu o treabă – Ciprian MITOCEANU, scriitor
