Dacă e să ne luăm după dicționarul explicativ al limbii române, șpaga înseamnă bacşiş, mită, şperţ sau, cum ar spune legiuitorii, o sumă de bani sau un bun dobândit ilegal, nemeritat. Din păcate, sensurile acestui cuvânt nu reprezintă altceva decât vârful unui uriaș aisberg al cărui conținut și geneză nu a interesat niciodată pe nimeni, cu atât mai puțin pe administrația statală românească. Așa cum în anatomie funcția creează organul, tot așa, statul și numai statul a creat și întreținut condițiile de dezvoltare ale acestei molime naționale numită „șpagă”. Pe de altă parte, și cetățenii cei mult indignați de acest sindrom au și ei partea lor de vină, întrucât direct sau indirect participă la înflorirea lui. Sancționat de Codul Penal, acest flagel este interpretat de către cei ce aplică legea ori papagalicește ori vădit tendențios, în funcție de alte interese care, dacă ar fi cât de cât analizate, s-ar trage concluzia că au cam același ADN cu șpaga. Am spus papagalicește pentru că șpaga este cel puțin de două feluri: prima și cea mai periculoasă variantă este aceea când cetățeanul este strâns de ouă de funcționarii statului pentru a-și lăsa o parte din … icre în buzunarul slujbașului. Probabil, pedepsele dure înscrise în Codul Penal se referă la această situație și ar părea că treaba e OK. Din păcate, mai este un caz, tratat de-a valma de oamenii legii, când cetățeanul, impresionat, bucuros, fericit și mulțumit că a fost servit ca la carte de un funcționar, îi strecoară acestuia în buzunar bancnota de recunoștință. E adevărat, din punct de vedere legal nu e corect, dar comparativ cu primul caz, consider că acesta e mult mai puțin dăunător pentru societate și drept urmare ar trebui tratat cu totul altfel. De altfel, șpaga nu poate apărea și nu se poate dezvolta decât acolo unde este prezent statul, adică vinovatul numărul unu de apariția și dezvoltarea sistemelor corupte, generatoare perfecte pentru șpagă, iar odată create aceste sisteme, sunt necesare cel puțin două-trei generații pentru a le eradica. Pentru a justifica cele afirmate mă voi întoarce în urmă cu un sfert de secol când, ocupând o funcție de conducere într-o instituție de control, aveam un salariu de mizerie. Ori de câte ori ne plângeam șefilor noștri, răspunsul era același: „Lasă că voi vă mai rotunjiți și altfel veniturile!” Acesta era punctul de vedere al miniștrilor, al parlamentarilor, al tuturor demnitarilor din acea vreme. Un punct de vedere extrem de greșit, cu care nu am fost niciodată de acord și care a condus la multe încălcări ale legislației din partea funcționarilor statului. Și după ce a lăsat pecinginea să se extindă peste tot, același stat, a încercat dregerea busuiocului în ultimii ani, crescând, de multe ori nejustificat, salariile bugetarilor. Degeaba! Sămânța semănată în anii 90 și la începutul anilor 2000 dă azi recolte bogate, adică a legiferat un sistem corupt în cadrul căreia șpaga este perla coroanei. De altfel, modul în care se fac unele angajări determină apariția șpăgii în cascadă, altfel spus, funcționarul angajat este pus în situația de a-și recupera „investiția” și drept urmare, sub tutela mediului politic, se va deda la încasări ilicite. Și dacă tot am amintit de mediul politic, trebuie să remarc faptul că reprezentanții lui stau cu ochii ațintiți către zonele hai să le spun vulnerabile în ceea ce privește șpaga, ca pe butelie, așteptând lunar sau ori de câte ori situația o cere, „cotizația”. Multe rele ar fi fost eliminate din sistemul bugetar, pentru că aici e casa șpăgilor, dacă digitalizarea ar fi fost generalizată, dacă plățile cu cardul ar fi fost încurajate la modul propriu și dacă unor funcționari ai statului li s-ar fi luat gradul de … indispensabil, așa cum, de exemplu se întâmplă în Estonia, unde, în afară de căsătorie și divorț, cetățenii nu au ce căuta la ghișeele instituțiilor. Orice, absolut orice se rezolvă acolo, online. Plătiri de taxe, de amenzi, vânzări-cumpărări, eliberări de adeverințe și tot ce îi mânca cetățeanului 5 zile din viață pe an adică durata statului pe la cozi, azi se poate obține cu un click din fața monitorului. Cu siguranță toate aceste modificări au erodat adânc instituția șpăgii la estonieni. Cum la noi la români digitalizarea este privită precum muma pădurii, întrucât „defrișează” la greu buzunarele unora, va mai curge multă apă pe Dunăre până când acest nedorit concept cu puternice influențe rusești (spag) și turcești (bacșiș, peșcheș) va deveni arhaism. Până atunci, statul va continua să mențină cu disperare în viață această gânganie urâtă, păguboasă și profund balcanică numită mai mult decât simbolic, instituția șpăgii!
Instituția șpăgii la români – Dumitru MONACU, scriitor
De MonitorulBT
0
Deja ai votat!
DONEAZĂ UN ABONAMENT LA MONITORUL!
Nu-ți lăsa părinții, bunicii și prietenii pradă televiziunilor de știri devenite oficine de propagandă și presei cumpărate de partide. Dă-le o șansă să fie informați corect și să facă alegeri în cunoștință de cauză! Fă-le cadou un abonament la Monitorul de Botoșani. Dacă te-ai săturat să îi vezi manipulați și mințiți, completează formularul de mai jos, cu numele și adresa corectă a celui căruia vrei să-i donezi un abonament și noi îi trimitem zilnic ziarul. Abonează-i pe cei dragi la Monitorul și oferă-le o imagine nedeformată a realității. Este cel mai de preț ajutor.
ARTICOLE SIMILARE
Editorial
Lipsa educației pentru democrație, cel mai mare pericol pentru viitorul României – Ciprian MITOCEANU, scriitor
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
Editorial
Nordis, politicieni, curve și naivi – Dumitru MONACU, scriitor
Cu stupoare constatăm în aceste zile că în mizerabila „Ciorbă” (am făcut referire la Vladimir Ciorbă, soțul pesedistei Laura Vicol, unul din creierele acestei...
Editorial
Să alegem noi, nu alții pentru noi – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Deși mai sunt puține zile până când vom merge la urne, interesul românilor pentru dezbaterile electorale tinde spre zero, iar asta ar trebui să...
Editorial
Referendumul și campania electorală – Dumitru MONACU, scriitor
De ceva timp, primarul Botoșaniului, Cosmin Andrei, bate câmpii pe rețelele de socializare cu o temă evident electorală, și anume consultarea populației în legătură...
Editorial
Fotbalul, Kosovo și lecția autoironiei pierdute – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Am renunțat la fotbal din toate punctele de vedere în urmă cu mai bine de douăzeci de ani și nu pot spune că-i duc...
Editorial
Pierdem dreptul de a ne plânge – Virgil COSMA, jurnalist
Pe cum se apropie ziua alegerilor, se întinde ca o furtună ideea că ne merge prost fiindcă fruntașii Europei ne fură de ne sting...
Editorial
Patul sau pactul Cotrocenilor? – Dumitru MONACU, scriitor
Goana nebună după procente și după accederea în turul doi al prezidențialelor face ca lupta la baionetă să devină efectiv pistol cu apă, ca...
Editorial
Despre nunți, botezuri, înmormântări – Dumitru MONACU, scriitor
Dacă v-ați gândit cumva că titlul editorialului are vreo legătură cu filmul românesc purtând (aproape) același nume produs în 2022, v-ați înșelat amarnic. Așadar,...
Editorial
O lecție din care România ar trebui să învețe – Ciprian MITOCEANU, scriitor
În media românească s-a vorbit foarte puțin despre tragedia de la Novi Sad, petrecută la începutul lunii. E campanie electorală, e vorba de viitorul...
Editorial
Contractele cu statul și cancanul politic – Dumitru MONACU, scriitor
Despre firmele care au contracte cu statul s-a vorbit și încă se va mai vorbi multă vreme în spațiul public autohton, din moment ce,...
Editorial
Vadim se întoarce. Și nu vine singur – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Având în vedere că finala prezidențială din 2000 e pe cale să se repete, deși cu alți protagoniști, tot mai mulți români și-au amintit...
Editorial
Conservatori versus progresiști și noua ordine mondială – Virgil COSMA, jurnalist
Un fior de disconfort și neliniște i-a cuprins pe liderii progresiști ai Europei - cu excepțiile notabile ale Poloniei și Ungariei, parțial și a...
Editorial
Între nostalgie și realitatea europeană – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Eterna și paradoxala Românie... Deși numărul nostalgicilor e tot mai mare cu zi ce trece, e clar că, din punct de vedere economic –...
Editorial
Balul oamenilor de afaceri, postacii și pârlacii – Dumitru MONACU, scriitor
În urmă cu ceva timp, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani a organizat în somptuoasa sală „Luceafărul” de la Cucorăni tradiționalul bal al...
Editorial
În ce Matrix au trăit nostalgicii? – Ciprian MITOCEANU, scriitor
Cred că sunt prea puțini românii care se pot lăuda că au ratat seria Matrix, iar pentru asta nu e de vină apetitul românului...
Editorial
AI și maimuțele – Dumitru MONACU, scriitor
Oriunde te duci și te întorci astăzi, este imposibil să nu auzi: „Nu mai găsești pe nimeni să muncească, dom’le!”, indiferent că e vorba...
Botoșani
cer fragmentat
-0
°
C
-0
°
-1.1
°
83 %
2.7kmh
75 %
sâm
1
°
Dum
1
°
lun
4
°
mar
3
°
mie
4
°
CARICATURA ZILEI
POZA ZILEI
Multă lume încă nu s-a hotărât cu cine votează. O fi din cauza ofertei bogate.
EDITORIAL
La treizeci și de ani după căderea oficială a comunismului, în România procesul electoral a devenit un spectacol mai degrabă decât un act de...
EPIGRAMA ZILEI
Tot votând răul cel mai mic
N-am realizat nimic
Așadar și prin urmare
Încercăm cu ăla mare?
-Dumitru MONACU
HAPPY CINEMA
POLITICĂ EDITORIALĂ
Politica editorială a Monitorului de Botoșani
Monitorul de Botoşani este un cotidian lansat pe 24 iunie 1995, cu distribuţie pe raza judeţului Botoşani. În ultimii ani tot timpul a fost...
ÎN ATENȚIA CITITORILOR
În atenţia cititorilor
Este foarte important pentru redacţia noastră să ofere cititorilor posibilitatea de a comunica cu noi rapid şi uşor. Astfel, pentru:
- a ne aduce la...
MONITORUL DE BOTOȘANI – COD DE CONDUITĂ
Codul de conduită al jurnalistului
În prezentul Cod, noţiunea de interes public va fi înţeleasă pornind de la următoarele premise:
- Orice chestiune care afectează viaţa comunităţii este de interes...