Au viețuit în vremea împăratului Diocleţian (284-305) și au murit pentru că au refuzat închinarea în faţa idolilor. Tarah s-a născut în Claudiopolisul Siriei, Prov a fost din Perga Pamfiliei, iar Andronic a fost fiul unui cetățean de mare vază din Efes. După ce au fost torturați în mai multe cetăți, au fost aruncați în faţa fiarelor împreună cu câțiva criminali. Fiarele i-au sfâșiat pe criminali, în vreme ce sfinții au ieșit nevătămați. În urma acestei minuni, mulți cetățeni au primit credința în Hristos. Ei au fost uciși de soldați la porunca proconsulului Numerian Maximus.
Deși trupurile acestora au fost amestecate cu cele ale criminalilor, Dumnezeu le-a descoperit unor creștini în chip minunat care sunt trupurile martirilor – trei lumânări s-au arătat deasupra trupurilor acestora. Astfel, cei trei mucenici au fost îngropați cu cinste.
La Biserica Memorială Mihai Viteazul din Alba Iulia se afla părticele din moaștele Sfinților Prov, Tarah și Andronic.
Trupul și sufletul
Doi oameni stăteau de vorbă. Unul dintre ei era bogat, dar nu avea credință. Era mereu preocupat să nu-i lipsească nimic lui și familiei sale.
După aceea, prietenul său l-a întrebat:
– Spune-mi, dacă ai avea doi copii, dar l-ai hrăni doar pe unul, pe celălalt chinuindu-l foamea, ar fi drept?
– Bineînțeles că nu, a răspuns bogătașul.
– Dar dacă l-ai îmbrăca tot pe acela, în timp ce al doilea ar tremura de frig, cum ar fi?
– Ar fi, desigur, o nedreptate.
– Și atunci, dacă tu singur spui că așa ceva este o nedreptate, de ce procedezi în felul acesta?
– Cum? – se indignă omul. Pe copiii mei îi tratez la fel, le arăt aceeași dragoste. De ce spui așa ceva?
– Nu m-am referit la copiii tăi, ci la alți doi frați buni, de care tu ar fi trebuit să ai grijă de-a lungul întregii vieți: sufletul și trupul tău. Iar tu nu ești drept cu acești frați. Te ocupi doar de unul, neglijându-l cu totul pe celălalt. Aveți haine frumoase și sunteți bine hrăniți, tu și ai tăi, dar sufletul de ce are nevoie, nu vă întrebați? El nu poate purta decât haina credinței, de care tu nu te-ai îngrijit și nu se poate hrăni decât cu dumnezeiasca învățătură, cu dragoste și milă. Deci, nu uita de celălalt frate, fiindcă trupul și sufletul sunt ca doi frați buni, de nedespărțit. Unul nu poate trăi fără celălalt, îngrijește-i pe amândoi și atunci vei fi, cu adevărat, drept și fericit.
“Nimic nu este mai mare ca omul cu Dumnezeu și nimic mai mic ca omul fără Dumnezeu” (Sfântul Tihon).
