Era originar din Galileea. Numele de Toma, în aramaica „te’oma”, tradus în greacă „Didymos”, înseamnă geamăn.
În aramaică şi în ebraică, Toma este doar un epitet. A făcut parte dintre cei Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Potrivit Tradiției, Sfântul Toma a vestit Evanghelia lui Hristos în India, unde a suferit moarte de martir. Creștinii sirieni din Malabar susțin cu tărie că se trag din Sfântul Apostol Toma şi că a fost martirizat la Calamina (Mylapore), lângă Madras.
În India a întemeiat biserici, a sfințit preoți şi episcopi şi a convertit două surori, Tertiana şi Migdonia, soții de mari principi indieni. Prinţul Smideu, soţul Tertianei, l-a osândit la moarte. A fost omorât cu lancea de cinci soldați. Moaștele Sfântului Apostol Toma au fost aduse la Edessa, în anul 165.
Cuvintele Mântuitorului: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fii necredincios, ci credincios” (Ioan 24, 27), sunt o invitație în a ne descoperi că natura umană nu este desființată prin Înviere. Natura umană pe care Hristos a asumat-o nu s-a pierdut în dumnezeire, ci a fost transfigurată. Așadar, arătarea către Toma a pus în lumină existenţa celor două firi în Hristos. Nu întâmplător, în prima duminică după Paşti, se cântă „Nepărăsind sânurile pământești, Te-ai arătat pe pământ purtător de trup” (Penticostarul, 1912, pag. 73)
Cei doi vecini
Un țăran cam rău la suflet a găsit, într-o zi, pe pășunea sa, vaca vecinului. Mânios, omul a luat animalul la bătaie, după care l-a legat și la dus înapoi, spunându-i vecinului său:
– Dacă mai găsesc o singură dată vaca ta la mine-n grădină, să știi că o bat și mai rău, ai auzit?
A doua zi, însă, vecinul cel dintâi găsi și el, în bătătura sa, două oi ale celuilalt, ce se strecuraseră printr-o spărtură a gardului. S-a apucat omul și a reparat gardul, după care a luat frumos oile și le-a dus stăpânului lor, celui crud, spunându-i:
– Am găsit la mine-n curte două dintre oile dumitale. Le-am adăpat și ţi le-am adus acasă. Dacă am să le mai găsesc și altă dată în curtea mea să știi că am să fac la fel: am să le port de grijă și am să ţi le aduc nevătămate.
– Îți mulțumesc, i-a răspuns țăranul rușinat. De atunci lucrurile s-au schimbat în bine.
„Învățătura din constrângere nu este făcută să rămână, dar cea care pătrunde în suflet prin dragoste și bunăvoință, aceea rămâne acolo pentru totdeauna”.
Preot Olivian SANDU
