Uniunea Europeană ar vrea să ne scape de fântânile pline cu nitriți și să reglementeze cumva problema evacuării deșeurilor în fosele septice. Numai că UE dă banii și recomandările, dar legile și procedurile le facem noi, aici, cu mândrie patriotică. În prezent, aproape fiecare al patrulea român merge la closetul din fundul curții, iar un procent și mai mare utilizează fosele așa zis septice pentru evacuarea apelor uzate. În realitate, cu rare excepții sunt simple gropi care nu respectă caracteristicile tehnice pentru a putea fi și septice.
Evident, suntem pe ultimul loc în Europa din acest punct de vedere, potrivit Eurostat. Una din zece locuințe noi nu are apă curentă, mai arată datele INS. Față de acum 25 de ani, am evoluat mult, dar viteza cu care ne apropiem de media europeană e mult prea lentă. Cea mai mare discrepanţă între mediile de rezidenţă în privința utilităţilor se înregistrează la canalizare, 94% din locuinţele din mediul urban au canalizare, dar numai 72% în mediul rural.
Potrivit unei hotărâri de guvern din vara acestui an, proprietarul unui sistem individual de epurare are obligația să-l înscrie în registrul specializat al autorității publice locale. Obligația întocmirii registrelor revine primăriilor. Cei care își racordează locuința la o fosă septică nouă au obligația de a o declara în termen de 120 de zile de la conectare. Cei care aveau deja o fostă septică au obligația de a o declara în termen de 180 de zile. Amenzile pentru cei care nu se înscriu în registru pornesc de la 5.000 de lei.
Abia aici intrăm în miezul problemei. Ce simplu este pentru un guvern habarnist să stabilească amenzi care valorează cât o bucată din întreaga casă, într-un mediu în care există canalizare și apă curentă, dar gospodarii refuză să se racordeze din pricina tarifelor pe care știu sigur că nu le-ar putea plăti. La fel cum nu au, nici în vis, posibilitatea de a-și monta fose eco-bio, care separă și reciclează. De bine de rău, apa din fântâna infestată cu nitriții de la closetul din grădină, așezat deasupra unei simple gropi, este gratis.
Potrivit Planului Național de Redresare și Reziliență convenit cu Comisia Europeană, una din măsurile necesare pentru autorizarea sistemelor individuale de epurare a apelor uzate este de a generaliza modelele ecologice, precum și realizarea de către autoritățile publice locale a unui registru în care acestea să fie înregistrate. Dar să le subvenționeze cumva nu le-a trecut prin cap.
O stație de epurare individuală modernă costă de la 2.200 lei în sus, fără montaj. Alternativ, taxa lunară pentru apă și canal costă între 30 și 90 lei, în funcție de localitate. Sunt sute de mii de familii în mediul rural pentru care banii ăștia reprezintă hrană sau medicamente, iar curățenia apei este chiar ultima lor grijă. Sigur, este o problemă de educație, fiindcă tocmai apa infestată îi îmbolnăvește, dar până la educație – care durează cel puțin cât o generație – statul român putea mult mai ușor să se îngrijească de sănătatea cetățenilor săi, subvenționându-le cheltuieli pe care aceștia, în mod evident, nu le pot face.
Sunt puzderie de comune care vor trebui să returneze banii obținuți din fondurile europene fiindcă nu au reușit să finalizeze lucrările de apă-canal în termenii prevăzuți în contract, altele le-au finalizat, dar localnicii refuză să se racordeze. Între timp, prețul materialelor s-a dublat sau triplat iar primăriile acelea vor da faliment. Și, în loc să caute și să elimine cauzele acestei situații aberante, guvernul pune amenzi.
Bani pentru mărirea lefurilor demnitarilor sunt gârlă, pentru contracte ale statului mult supraevaluate – de asemenea. Avem și subvenții pentru sisteme alternative de căldură și electricitate care sunt, deocamdată, enervant de scumpe și de ineficiente. Dar pentru apă și canalizare – nu. În schimb, punem amenzi dușmanilor poporului care nu declară groapa din fundul curții. E clar că progresăm.
