Din orice unghi ai privi România azi, o singură concluzie se desprinde: cetățeanul de rând a ajuns să fie captiv într-un mediu politic putred și corupt până în măduva oaselor. Nu cred să fie român care să nu-și fi pus o întrebare pe cât de legitimă, pe atât de îngrijorătoare: oare mai este vreo cale de scăpare din acest labirint al hoției, prostiei și incompetenței? Până în urmă cu ceva timp exista convingerea că alegerile pot așeza țara pe un făgaș normal, dar ulterior experiențelor de guvernare după ureche ale aproape tuturor partidelor ne-am edificat că în niciun caz scrutinul electoral nu ne poate scoate din marasmul adânc și negru în care orbecăie nația română. Aparent, nu există nicio modalitate democratică de a opri căderea în hău a României, întrucât oricât și oricum am alege noi, clasa politică nu o să-și schimbe năravul de a fura, minți și de a ne prosti din ochi, niciodată. Și atunci, vorba bolșevicului: „Ce-i de făcut?” Ei, bine există o cale de îndreptare care, la prima vedere, pare utopică, dar este nu numai fezabilă, ci și extrem de eficientă: eliminarea privilegiilor politicienilor! Haideți s-o luăm sistematic, ce ar însemna asta. În primul rând, transformarea indemnizației parlamentarilor într-un salariu decent, ceva pe la două mii de euro lunar, și eliminarea altor surse de câștig cum ar fi: banii pentru cabinetele parlamentare, fel de fel de diurne, contravaloare cazare, telefonie, internet, transport, dar și „punerea” unui zid între aleși și zona contractelor cu statul sau cu angajările în sectorul bugetar. Astfel, cu banii alocați cabinetelor parlamentare s-ar putea construi sau cumpăra imobile în care aleșii dintr-un județ să conviețuiască pe toată durata mandatului după care, la schimbarea de garnitură din patru în patru ani, aici să locuiască noii aleși. Imobilul ar putea aparține ori județului ori chiar Parlamentului, care s-ar ocupa de administrarea lui. Este evident că sumele de bani necesare lunar s-ar diminua astronomic, fapt care ar conduce într-adevăr la chivernisirea banului public. Cât privește contractele cu statul, aceste surse inepuizabile de câștig pentru politicieni, ferirea lor din calea sugativelor amintite s-ar putea realiza lesne prin implicarea unor entități care deși sunt plătite regește de către contribuabil, au permis în nenumărate rânduri devalizarea țării, întrucât chiar ele au beneficiat de munții de bani aflați în joc: serviciile secrete! Colaborarea dintre acestea și reprezentanți ai justiției și ai mediului academic, total transparentă, ar conduce la stabilirea prețului aproape corect al fiecărei tranzacții, cota arhicunoscută de 10 sau 15 la sută (celebrul și omniprezentul parandărăt!) fiind astfel eliminată. La fel și comisiile de evaluare în cazul angajărilor din sectorul bugetar, dacă ar fi compuse din reprezentanți ai tagmelor amintite mai sus, ar imprima concursurilor integritate, legalitate și, evident, competență, adică exact ce le lipsește azi beizadelelor, amantelor sau cumetrilor politici care se angajează la stat. Eliminarea sumelor de bani de la buget alocate partidelor parlamentare ar reprezenta de asemenea o cale eficientă de eliminare a privilegiilor pe care politicienii și le-au stabilit cu de la sine putere. Cât despre pensiile speciale, e limpede că acestea nu trebuie să-și aibă rostul în cazul politicienilor, aceștia nefiind cu absolut nimic mai importanți decât reprezentanții altor tagme profesionale cum ar fi: cadrele didactice, personalul sanitar ș.a. Probabil mulți dintre dumneavoastră îmi veți da dreptate, dar cu o remarcă legitimă, de altfel: care ar fi pârghiile de eliminare ale acestor privilegii? Răspunsul e cât se poate de simplu și pentru a-l reliefa vă voi aduce în memorie acel miting după tragedia din Colectiv, când sutele de mii de români adunați în fața Palatului Victoria au determinat căderea guvernului Ponta. Atunci, parlamentarii ar fi votat orice lege li s-ar fi cerut fără să mai vină cu tot felul de mofturi, chichițe și fițe care să zădărnicească apariția rapidă a actului normativ. Pichetarea Parlamentului reprezintă așadar cheia problemei. Pichetarea până când aleșii neamului își vor vota chiar ei tăierea privilegiilor! Tragic-comic, dar aceasta pare a fi unica soluție de revitalizare a țării. Frica păzește bostănăria, spune o vorbă din popor. La cât de fricoși și lași sunt politicienii, votul ar merge ca pe bandă. Este singura cale nonviolentă de a mai redresa corabia și stă în puterea noastră a cetățenilor. Ajunge cu văicăreala, cu scuzele, sau cu proverbiala resemnare a românului. O demonstrație pașnică la care să participe sute de mii de oameni poate face de-a dreptul minuni!
