Străvechi urme ale prezenței umane, unele încă din zorii umanității, au fost descoperite în mai multe puncte de pe teritoriul actual al comunei. Astfel, în intravilanul și extravilanul localităților Boscoteni, Rădeni și Vlădeni-Deal, au fost aduse la lumină urme ale unor așezări deschise datând din paleoliticul superior (acum circa 30-40.000 de ani), atribuite lui homo sapiens fossilis. Tot la Vlădeni-Deal, în punctul „La Biserică”, au fost descoperite așezări deschise din eneoliticul dezvoltat – cultura Cucuteni B, bronzul târziu – cultura Noua, Hallstatt-ul târziu – cultura Getică, epoca migrațiilor – pe lângă așezarea deschisă s-au descoperit și urmele unei necropole, ambele aparținând culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, epocile medievală timpurie – cultura Dridu, respectiv târzii. Unul dintre satele cele mai vechi din comună este Buscăteni, menționat în documente ca Boscoteni, Buțcăteni. Prima atestare documentară, chiar dacă nu sub actualul nume, este din 5 octombrie 1437, când Iliaș voievod și fratele său, Ștefan voievod, fiii lui Alexandru cel Bun, dau Mănăstirii din Poiană, cu hramul Sf. Nicolae, ctitoria tatălui lor, satul „unde au fost Mihăilă Roșca”, identificat de editorii vol. I din DRH cu satul Unsa, ulterior Boscoteni. Următorul document aduce precizări suplimentare pentru identificarea așezării. La 18 august 1438, aceiași doi domni dau Mănăstirii din Poiană „o pustie lângă pricuturile de la Hârlău”. La 29 noiembrie 1443, Ștefan al II-lea voievod întărește mănăstirii Sf. Nicolae satele dăruite anterior printre care pe Bahlui, sub Hârlău, unde este Mihailo și cu moară”. La 5 aprilie 1448, Roman voievod întărește mănăstirii satele acesteia, printre care și „Roșca, lângă Hârlău”, scutindu-le de toate dările și slujbele domnești și hotărând ca orice venituri ale acestor sate, ca și dreptul de judecată, să aparțină mănăstirii. La 26 ianuarie 1453, Alexandru al II-lea (Alexăndrel, n. ns.) voievod dă mănăstirii „două pâraie care cad în Bahlui, la capătul câmpului, să-și așeze moară”, locul fiind identificat de editorii volumului cu Boscoteni.
Dicționar de termeni istorici:
Pricuturi – Locuri din sat mai noi, formate prin roirea unor grupuri, de obicei datorită creșterii populației și intensificării lucrării pământului stăpânit în comun. Spre deosebire de acestea, vatra satului reprezenta cel mai vechi centru al satului.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
