Ideea acestui articol a plecat de la trecerea la cele veșnice a unuia dintre cei mai longevivi și iubiți suverani din istoria umanității, Elisabeta a II-a, Regina Marii Britanii și a Irlandei de Nord. Sâmbătă, 10 septembrie 2022, de la ora 13.00 (ora României), noul rege, Charles al III-lea, ar urma să prezinte o proclamație publică, de la balconul Palatului St. James, din Londra, momentul fiind urmat de un ritual vechi de secole, trompete și salve de tun trase în Hyde Park și la Turnul Londrei1. Chiar dacă nu fac parte din proclamația oficială, vor fi rostite cuvintele „Regina a murit, trăiască regele”! Expresia „Trăiască regele” este foarte veche, fiind menționată în Vechiul Testament, atunci când Samuel face anunțul că Dumnezeu l-a ales pe Saul ca rege al Israelului, mulțimea ovaționând anunțul prin strigătul „Trăiască Regele”! Expresia, în întregime, este de fapt de origine franceză, în forma „Le roi est mort, vive le roi!”, fiind rostită pentru prima dată cu prilejul proclamării ca succesor la tronul Franței a lui Henric al VI-lea, un copil în vârstă de doar câteva luni (era fiul Caterinei de Franța, fiica lui Carol al VI-lea și al regelui Angliei, Henric al V-lea), în 1422, imediat după moartea bunicului său, Carol al VI-lea. Ea pleacă de la teoria politică medievală potrivit căreia suveranul avea un corp dublu, unul fizic, muritor și unul simbolic, mistic, corpul etern politic. La moartea regelui, abordarea evenimentului era diferențiată: corpul uman este mort, dar corpul simbolic își continuă existența. Din acest motiv, pe lângă ceremoniile funerare de celebrare a memoriei defunctului aveau loc și ceremonii de sărbătoare, descendența celui mort fiind asigurată prin preluarea puterii de către urmașul său. Tot din acest motiv, la funeraliile defunctului rege nu era prezent și succesorul său la tron, deoarece nu puteau fi prezenți, simultan, doi regi. Imediat după moartea lui Carol al VI-lea, la înmormântarea acestuia, s-au putut auzi strigătele „Mort est le Roi Charles! Vive le Roi Henri”! Prin ele s-a asigurat transferul instantaneu al acestei demnități către succesorul său desemnat, deși moștenitor al tronului și cel care va fi încoronat în 1429 era fiul său, viitorul Carol al VII-lea. Pe sicriul lui Carol al VI-lea, depus la Abația Saint Denis, necropola regilor francezi, se afla o efigie reprezentându-l pe rege viu (manechin de lemn cu cap și mâini de ceară) purtând regalia (obiect simbolic al monarhiei), ca semn al continuității funcției regale. La acea vreme, franceza era limba preferată a nobilimii din Anglia, iar expresia a fost preluată pentru a ilustra aceeași tradiție care în Anglia era mai veche, datând din 1272, când regele Henric al III-lea al Angliei a murit în timp ce fiul său, Eduard I, se afla în război, în timpul Cruciadei a VIII-a. Pentru a evita un posibil război civil legat de succesiune, Consiliul Regal a proclamat că „tronul nu va fi niciodată gol, țara nu va rămâne niciodată fără monarh”, prin expresia „Regele a murit, trăiască Regele”! În acest fel, Eduard a fost declarat imediat rege și a domnit în lipsă până când, aflând de moartea tatălui său, s-a întors în Anglia. Strigătul apare pentru prima dată în forma sa impersonală în 1498, la funeraliile regelui francez Carol al VIII-lea. De-a lungul vremii, expresia a fost modificată, în funcție de contextul istoric. Astfel în 1901, la moartea reginei Victoria, expresia a fost modificată în „The Queen is dead, long live The King” („Regina a murit, trăiască Regele”), succesor al defunctei fiind fiul său, încoronat ca rege sub numele de Eduard al VII-lea. În 1952, când a murit regele George al VI-lea, fiind urmat la tron de către fiica sa, Elisabeta a II-a, expresia folosită a fost „The King is dead, long live The Queen”. În 2022, la funeraliile acesteia, preluarea tronului de către fiul său, Charles al III-lea va fi marcată, simbolic, prin cuvintele „Regina a murit, trăiască Regele”!
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
1 Articolul a fost scris înainte ca evenimentul descris să se producă.
Morminte din interiorul necropolei regale din Catedrala Saint Denis. Este locul unde sunt depuse trupurile a 66 de regi și regine al Franței, începând cu Dagobert, rege al francilor (cca. 602/605-638/639) și sfârșind cu Ludovic al XVIII-lea (1815-1824). Unele morminte au fost vandalizate în timpul războiului anglo-francez de 100 de ani (1337-1453), dar și în timpul Marii Revoluții Franceze din 1789.
Mormântul regelui englez Henric al III-lea, din Catedrala Westminster Abbey. La funeraliile acestuia, în 1272, s-a rostit pentru prima dată expresia „Regele a murit, trăiască Regele”! Catedrala, a cărei construcție a început în secolul X, este locul tradițional unde sunt încoronați și îngropați suveranii englezi, dar și unde se oficiază căsătoriile regale. Regina Elisabeta a II-a va fi înmormântată în Capela Memorială a Regelui George al VI-lea, tatăl său, aflată în cadrul castelulului Windsor, tot aici urmând a fi adus și sicriul soțului său, Prințul Philip, în prezent depus într-o capelă alăturată
