O pildă creștină spune că dacă Dumnezeu ți-a dat întru îndestulare, lungește masa, nu înălța gardul. Din păcate, mulți dintre vremelnicii locuitori ai Planetei Albastre nu iau în seamă această învățătură, oricât de bogați ar fi. Extrapolând pilda la nivel planetar, constatăm că nici statele mari și puternice nu … lungesc masa, ci înalță garduri chiar și la propriu și asta de mii de ani, Marele zid chinezesc și proiectul lui Trump de la granița cu Mexicul fiind cele mai concludente și edificatoare exemple. Din păcate, această meteahnă a puternicilor și bogaților lovește mortal în minunata noastră Planetă Albastră. Ca să înțelegem mecanismul prin care omenirea ajunge de la înălțări de garduri la autodistrugere trebuie în mod obligatoriu să ne aplecăm asupra două problematici mondiale extrem de importante, tratate total aiurea de către omenire sau, mă rog, de factorii de decizie care o reprezintă. Se știe că suprapopularea și poluarea sunt „covizii” ucigași care amenință planeta. Ei bine, ambele pericole sunt generate de către statele mari, puternice, industrializate până în dinți, care pun în aplicare politici dezastruoase constând în conflicte armate, microbi și viruși pasămite scăpați din laborator de parcă ar fi niște șoricei care și-au ros cușca și au evadat, înfometări regizate, tensiuni între state și între popoare sau tot felul de manipulări și diversiuni având un singur scop: câștigarea de bani mulți. Munți de bani! La ce le-or folosi munții de bani urmașilor urmașilor celor care azi gestionează conturi de miliarde chiar nu pot pricepe, din moment ce orbita pe care au imprimat-o planetei duce spre distrugere. Absolut niciun stat, nicio putere și niciun conducător sau bogătan nu se gândește să lungească masa. Cum? Foarte simplu! Milioanele de miliarde băgate în armament, în ajutoare militare, în reconstrucții după războaie, în amestecurile fățișe sau explicite (gen agresiunea Rusiei!) în treburile interne ale altor state, în antidoturi la bolile pământene auto … create, dacă ar fi fost folosite pentru fertilizarea deșerturilor Sahara, Gobi, Yuma, Nevada și altele, probabil planeta ar fi arătat mult mai bine. Africanii ar fi stat la ei pe continent că ar fi avut și ce lucra și ce mânca, mongolii, chinezii și rușii ar fi putut produce fiecare în parte cereale cam cât Ucraina, iar americanii ocupați cu agricultura ar mai fi stat pe fund, în țara lor, și nu și-ar fi băgat nasul (ca și rușii, de altfel!) în borșurile altor popoare. Apoi, mările și oceanele! Nu credeți că așa cum șeicii din Dubai s-au întins cât au vrut ei în mare cu clădirile lor, tot așa și marile puteri ar fi putut investi în crearea de platforme, de orașe și de așezări marine? Să nu uităm că 71% din suprafața Pământului este acoperită de ape. Cât despre fezabilitatea acestor proiecte, să nu uităm la ce nivel a ajuns tehnologia de azi și de asemenea să nu uităm că mintea fantastică a lui Jules Verne proiecta în urmă cu aproape 150 de ani asemenea construcții îndrăznețe. În concluzie, dacă marile puteri, marii bogătași, marii conducători din umbră sau din penumbră ar fi băgat banii în aceste proiecte, era suficient loc pe planetă și pentru douăzeci de miliarde de oameni, darmite pentru nouă, câți suntem acum. Din păcate, politica actuală a potentaților planetei constă în construirea, înălțarea și consolidarea gardurilor. Nimeni, absolut nimeni din sferele puterii nu gândește măcar preț de o secundă la lungirea mesei ca variantă alternativă. Orbire sau prostie? E cred că amândouă concomitent. Banii iau și mințile și viziunea corectă asupra realității, așa că să nu vă așteptați cumva la o schimbare de macaz din partea celor mari și puternici. Spre deosebire de noi, oamenii simpli, aceștia vor avea mormintele acoperite nu cu flori, ci cu blestemele umanității. Ce ne aseamănă? Tot la doi metri sub pământ vor sta și ei. O altă mare diferență este că nu vor lua nimic cu ei, în timp ce noi vom pleca cu conștiințele curate, pentru că munții de bani nu se pot face fără de mari și grele păcate! Iar unul dintre acestea, poate cel mai mare, este direcționarea planetei cu toate frumusețile ei înspre autodistrugere…
