A fost ofițer în armata imperiala a Romei, în vremea împăratului Maximian. A fost ridicat la rangul de „Stratilat”, adică de general, datorita rezultatelor sale. în anul 305, este nevoit sa lupte împotriva perșilor. Atât el cat și cei de sub comanda sa, se vor ruga lui Hristos sa-i ajute sa iasă biruitori. Datorita rugăciunii lor, armata persana a fost înfrânta.
Când Andrei Stratilat a intrat biruitor în Antiohia, a fost denunțat ca este creștin. Pentru ca a mărturisit credința sa în Hristos, a fost supus la multe chinuri. Datorita respectului de care se bucura, este eliberat din temnița cu scopul de a nu ridica mulțimea împotriva armatei și de a caută împrejurări și motive pentru uciderea sa. Andrei, aflând prin descoperire dumnezeiasca de gândurile împăratului, si-a luat armata formata din doua mii cinci sute nouăzeci și trei de militari de elita și a pornit spre Tarsul Ciliciei, unde cu toții au primit Sfântul Botez din mâinile Episcopului Petru al Tarsisului.
Aici au fost prigoniți de autoritățile imperiale. Din cauza acestor persecuții, Generalul Andrei și armata sa, au urcat în Munții Taurus. Armatele romane i-au ajuns pe când ei se rugau intra-un defileu din acei munți, și i-a decapitat pe toți. Niciunul dintre ei nu s-a împotrivit, ci cu toții au primit cu bucurie moartea ucenicească pentru Hristos.
Sfântul Teofan de la Dochiariu
Cuviosul Teofan s-a născut în Ioánnina în veacul al XVI-lea, din părinți evlavioși. Când a mai înaintat în vârstă, a plecat în Sfântul Munte și a devenit monah în mănăstirea Dochiariu. După o vreme, pentru virtuțile lui, a fost ales stareț. În mănăstire „a ajuns la cel mai înalt nivel al culmii și, cu toată dăruirea și prin tot felul de canoane de nevoință.
Mai târziu, împreună cu nepotul lui a mers în Veria, unde a construit o mănăstire în cinstea Născătoarei de Dumnezeu. Când această mănăstire a început să înainteze în viața duhovnicească, l-a lăsat pe nepotul său să o conducă, iar el a plecat în Náousa, unde a întemeiat o altă mănăstire, închinată Sfinților Arhangheli.
După o vreme, s-a întors la Veria, unde a adormit și a fost înmormântat, prevăzându-și mai dinainte sfârșitul. În schit se află o parte din cinstitele sale moaște.
S-au dus oarecari frați la avva Antonie si i-au zis lui : spune-ne noua cuvânt, cum sa ne mântuim? Zis-a lor bătrânul : ați auzit Scriptura ? Bine va este vouă. Iar ei au zis : voim sa auzim si de la tine, părinte. Si a zis lor bătrânul : zice Evanghelia : de te va lovi cineva peste fata cea dreapta a obrazului, întoarce-i lui si pe cealaltă. Zis-au lui : nu putem face aceasta. Zis-a lor bătrânul : de nu puteți întoarce si pe cealaltă, măcar pe aceea una s-o suferiți. Zis-au lui : nici aceasta nu putem. Zis-a bătrânul : daca nici aceasta nu puteți, nu dați in locul aceluia ce ați luat. Si au zis ei : nici aceasta nu putem. Deci, zis-a bătrânul, ucenicului sau : fa-le putina fiertura caci sunt neputincioși. Daca aceasta nu puteți si aceea nu voiți, ce sa va fac vouă ? De rugăciuni este trebuința.(Patericul egiptean)
