Vacanța estivală se apropie de sfârșit și deja se pot trage unele concluzii. Oficial vorbind, acesta a fost cel mai prost sezon pentru cei care activează în sectorul Horeca. Și nu doar pentru întreprinzătorii de la malul mării; și cei de la munte țipă ca din gură de șarpe că nu le merge bine și e nevoie de schimbări în sistem. S-au schimbat până și titlurile din presă, care ani întregi parcă au fost realizate cu metoda doctorală Copy-Paste. Sau Ciucă-Ponta. Aglomerație pe litoral, prețuri nesimțite și turiști țepuiți la capitolul cazare. Doar despre asta se scria. Acum știrile sunt dominate de titluri care cântă prohodul turismului litoral și, desigur, prețuri nesințite. Mamaia este pustie și antreprenorii sunt disperați. Patrioții fac apel la români verzi să nu-și mai cheltuie banii în străinătate și să-i îmbogățească pe alții, ci să contribuie la prosperitatea țărișoarei urgisite de oculte și iluminați.
Colapsul turismului românesc e genul de calamitate absolut necesară pentru că numai așa se poate relansa sectorul. Sună cam aiuristic, dar acesta e realitatea. Așa se mișcă lucrurile la noi. Până când litoralul va rămâne complet pustiu în plin sezon nu se va întâmpla nimic dătător de speranțe. Și mai e mult până acolo.
Anul acesta am aterizat (și) pe litoralul românesc. Mai mult din spirit jurnalistic, să văd cât de mare e prăpastia dintre realitate și ce se trăncănește prin presă. Asta pentru că există deja un război în toată regula în mass media pe tema turismului estival. Patronii îi acuză pe jurnaliști că au fost cumpărați de turci și bulgari, deși în presa autohtonă s-au înmulțit laudele la adresa patronilor de pe litoral și relatările despre nasoalele pătimite de români în sejururile peste hotare. Cele mai multe sunt din categoria clujeanului nesimțit, care s-a plâns că n-a fost cazat la ora șapte dimineața pentru că el a condus toată noaptea și avea copil mic, chiar dacă asta presupunea ca cel care ocupase camera înaintea lui să fie efectiv dat afară din hotel înainte de check-out. Poveste de pe litoralul românesc exportată și la alții.
Și care e realitatea? Una cam fără speranțe pentru turistul care vrea să-și facă vacanța în țară. La Eforie pentru trei nopți de cazare (trei persoane, e drept) ni s-au cerut patru mii fără ceva mărunțiș. Când am precizat că vreau câteva nopți de cazare și nu să-i cumpăr șandramaua, „patroana” avea replica pregătită. Păi ce vrei, dom’le? La noi sezonul e de două luni, trebuie să trăim și noi. Când a devenit evident că nu facem vreo afacere, a trântit-o în cel mai pur stil românesc. Da, duceți-vă să-i îmbogățiți pe bulgari, că de-asta merge țara asta așa cum merge. Și asta am făcut…
Am găsit cazare bună la preț decent și pentru câteva zile în țară. Există, dar trebuie să cauți. Încăpățânare, nu altceva, să văd prăpastia aia de care am pomenit mai sus. Și e ditamai prăpastia. E drept, la Mamaia cam bate vântul. De fapt adie. Oficial e pustiu, pentru că neoficial nu prea se înghesuie nimeni să dea bonuri fiscale, dar nu e pustiul reclamat de patronii care se plâng că falimentul le bate la ușă. În schimb la Eforie Nord și către sud e înghesuială cât să dăm și la alții. Spre seară nu ai unde să arunci un ac și asta într-o zi de miercuri. Ce se întâmplă în weekend? N-am stat să văd.
Aglomerație extremă cu consecințele de rigoare. Însă cea mai supărătoare e adaptarea antreprenorilor locali la invazia de turiști. Care adaptare a însemnat săltarea prețurilor la nivelul celor din Mamaia. Extraturiștii ar fi umflat oricum profitul, însă hapcăii vor mai mult. Și românii plătesc și suportă. Nu neapărat din patriotism, ci pentru că au parte de alte avantaje, printre care neprețuitul avantaj de a fi român. Despre asta, cu altă ocazie. O primă concluzie a „investigației” de la malul mării? Litoralul românesc e departe de a-și da binemeritatul sfârșit, prin urmare nicio șansă să renască din propria cenușă. Iar asta, paradoxal, este o veste bună pentru mulți români.
