A viețuit în secolul al III-lea și fost arhidiaconul episcopului Sixt.
Din cauza persecuției împotriva creștinilor, Sixt a fost luat spre a fi judecat, împreună cu doi dintre diaconii săi: Felicissimus și Agapitus. Pe când cei trei erau aruncați în temniță, Arhidiaconul Lavrentie a spus către Sixt: „Unde mergi, Părinte, fără fiul tău? Unde grăbești, Preasfințite, fără al tău arhidiacon?”. La auzul acestor cuvinte, episcopul i-a răspuns: „Nu fiule, nu te părăsesc, dar lupte încă și mai mari te așteaptă. Noi, ca bătrânii, ne-am angajat într-o luptă ușoară. Dar pe tine, tânăr viguros, te așteaptă o victorie și mai plină de glorie asupra tiranului. Nu mai plânge. Peste trei zile Diaconul îi va urma Preotului”.
După arestarea acestora, Lavrentie a vândut vasele bisericii și a împărțit banii săracilor.
În timp ce Sixt era dus pe Via Appia, spre a i se tăia capul, Sfântul Lavrentie i-a ieșit în cale și i-a strigat: „Nu mă lăsa, Părinte Sfânt, pentru că am împărțit deja comorile pe care mi le-ai încredințat”. După ce a rostit aceste cuvinte, a fost luat de soldați și somat să-i dăruiască împăratului comorile de care vorbise. Ca împăratul să cunoască despre ce comori era vorba, Lavrentie va chema șchiopii, orbii, bolnavii care se bucuraseră de banii dați de Lavrentie.
Cuprinși de furie, i s-a cerut acestuia să se închine idolilor. A refuzat și astfel a fost închis în temniță. Aici l-a vindecat de orbire pe Lucillus și apoi l-a botezat. Temnicerul Hippolytus, fiind martor la minune, a cerut și a primit și el botezul. S-a numărat și el în rând cu mucenicii, fiind omorât pentru credința în Hristos (vezi ziua de 13 august).
După mai multe chinuri, a fost întins pe un grătar așezat pe cărbuni aprinși. Lavrentie le-a răspuns: „Eu mă dau ca jertfă plăcut mirositoare singurului Dumnezeu adevărat, pentru că jertfa ce se cuvine lui Dumnezeu este o inimă înfrântă și smerită” (Psalmii 50 :18) apoi şi-a dat duhul.
În iconografie, el este reprezentat cu cădelnița cu jar în mână, înmiresmând Biserica lui Hristos.
Numai când se pune în practică
Un fabricant portughez de săpunuri îi spuse unui preot: „Creștinismul nu a reușit să facă nimic. Deși Evanghelia este predicată de două milenii, lumea nu a devenit mai bună. Şi acum există răul şi oameni răi”. Preotul îi arătă un copil foarte murdar care se juca la margine de drum şi-i spuse: „Săpunul nu a reușit să facă nimic. Şi acum exista mizerie şi oameni mizerabili în lume”. „Săpunul, spuse fabricantul, ajută numai dacă se aplică în practică”. Şi preotul răspunse: „Creștinismul la fel!”
Preot Olivian SANDU
