Sfântul Isachie este cinstit aparte pe 30 mai. Este sfântul care a luptat pentru înapoierea bisericilor ortodoxe luate de arieni. Înainte de a trece la cele veșnice, Sfântul Isachie l-a numit stareț pe ucenicul său, Dalmat. Acesta a fost ostaș în armata imperială a împăratului Teodosie cel Mare. Dalmat şi-a părăsit soția și copiii și a viețuit în obștea Cuviosului Isachie, împreună cu fiul său, Faust. Dalmat s-a dat pe sine unei aspre postiri, încât ajungea să nu mănânce nimic timp de 40 de zile. A fost unul din Părinții prezenți la al treilea Sinod Ecumenic, ținut în anul 431, la Efes, unde a luptat împotriva învățăturii lui Nestorie care susținea că Fecioara Maria este născătoare numai de om. Faust, fiul lui Dalmat, i-a fost sprijin în toate tatălui său. A trecut la cele veșnice în obștea în care a intrat împreună cu Dalmat.
Sfânta Salomeea
Este prăznuită pe 3 august. Mironosița Salomeea a fost soția lui Zevedei și mama celor doi Sfinți Apostoli Iacob și Ioan Evanghelistul. Ea a cerut Mântuitorului cinstea ca ei să fie așezați unul de-a dreapta și unul de-a stânga în Împărăția Sa (Matei 20, 20-22). Salomeea nădăjduia, ca mulți iudei de altfel, într-o împărăție pământească a lui Iisus. De abia mai târziu s-a încredințat de înaltul înțeles al răspunsului primit atunci.
Salomeea a fost de faţă la patimile și răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 27, 56). În dimineața Sfintei Învieri a fost la mormânt împreună cu celelalte mironosițe, cărora li s-a arătat Mântuitorul Hristos. Sfintele mironosițe împreună cu Salomeea au fost prinse și întemnițate împreună cu alți creștini. După aceea au fost urcați într-o corabie și lăsați în mijlocul mării. Corabia a ajuns pe coastele Provence, în Franța de azi. Mironosițele au răspândit în această parte cuvântul Domnului. Maria lui Cleopa și Salomeea s-au stabilit într-o insulă de la gura Romului, unde au rămas până la moarte.
Într-un sat era un creștin peste care căzuse un necaz mare și care îl mâhnise pe om atât de mult, că acesta începuse a crede că pe el l-a uitat Dumnezeu. Peste noapte i se arătă omului în vis Sfântul Arhanghel Mihail și-i zise: „Haide, frate, cu mine”. Așa în vis parcă s-a dus omul cu Sfântul Înger până la malul unei ape întinse și dând Arhanghelul cu mâna, s-a despicat apa în două, și din fundul ei a plutit spre mal un bolovan mare de piatră. Sfărâmându-se piatra, în mijlocul ei se vedea stând aciuat un viermișor. Atunci Sfântul Mihail îi zise omului în vis: „Spune-mi, omule, cine a purtat de grijă viermelui acestuia?” „Dumnezeu”, a răspuns omul. Iar Sfântul l-a mustrat, zicându-i: „Dacă Dumnezeu poartă de grijă unui vierme ascuns în bolovanul din fundul acestei ape adânci, cum crezi că are să te uite pe tine, în necazul pe care îl ai?” S-a trezit omul și în adevăr că nu peste multă vreme, Dumnezeu l-a izbăvit de mâhnirea lui. În Sfânta Scriptură, Tatăl nostru cel din ceruri așa zice omului: „Nicidecum nu am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” Dumnezeu are grijă de noi.
Protos. Nicodim Măndiță, „Vârtejul rătăcirilor”
