Satul Copălău
Cât despre satul Copălău, în 1774, acesta era înscris în ocolul Coșulii, la ținutul Hârlăului. Erau catagrafiate 18 case cu 18 scutelnici, menționându-se despre aceștia că sunt vânători, scutelnici ai Vorniciei Botoșanilor, dar șezători în ținutul Hârlău. Și în cazul lor, numele sunt românești, arătând caracteristici fizice (Corbu, Negru, Țurcanu), porecle (Sterpu, Coșciug, Bolohan, Cioată) sau proveniența etnică (Rusu). Existau înrudiri între locuitorii celor două sate, nume precum Sterpu sau Bolohan întâlnindu-se în ambele așezări. Faptul că în cele două localități sunt atestați un singur preot și un singur dascăl, ambii scutelnici, arată că în acel moment exista o singură biserică, în satul Ruși, sau un preot și un dascăl comun, ambii din Ruși. Poate fi un indiciu că, la acel moment, Rușii includeau satul Jorovlea, acolo unde este menționată existența unei sihăstrii încă din secolul al XVII-lea, înființată poate de călugări ruși, pentru că pe la jumătatea veacului următor nacealnicul schitului era un călugăr de origine rusă. Acest schit a fost metoh al mănăstirii Coșula, desființându-se în anul 1811. Biserică la Copălău, din lemn, se va ridica abia în 1785, fiind sfințită doi ani mai târziu. Condica liuzilor, din 1803, menționează Copălăul în ocolul Târgului, la ținutul Botoșanilor. Erau 76 de liudi, adică oameni, care lucrau pe moșia mănăstirii Coșula, nu exista nici un scutelnic. Se menționa că locul era puțin, iar cei 76 de oameni trebuiau să plătească un cifert (sfertul birului anual) de 344 lei, dintr-un total de 1376 lei birul anual. Nici Cotu, nici Ruși, nici Jorovlea nu sunt menționate în această catagrafie, ceea ce ne face să credem că, la acea dată Copălăul le îngloba pe toate. Următoarea catagrafie, tot cu caracter fiscal, va fi cea din 1816, efectuată de către Vistieria Moldovei. Și aici, ca în 1803, satul Copălău este singurul care este menționat. Este înscris tot la ocolul Târgului, la ținutul Botoșani, cei 51 de liudi (locuitori birnici) având de plătit un cifert de 160 lei. Moșia și locuitorii săi aparțineau, în continuare, mănăstirii Coșula, dar se observă o scădere considerabilă a numărului de locuitori, cu 26 de persoane. În primăvara lui 1849, la un an după răscoala din 1848, circa 300 de țărani din Copălău și Flămânzi, lucrători pe moșia Flămânzilor aparținătoare domnului Mihail Sturdza, nemulțumiți cu învoiala arendașului, s-au îndreptat spre curtea boierească din Flămânzi, prilej cu care mai mulți săteni sunt arestați. 58 de ani mai târziu, urmașii lor vor aprinde flacăra răscoalei la Flămânzi.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU