Fac parte din primii șapte diaconi ai Bisericii. Hirotonirea lor în treaptă de diacon este relatată în Faptele Apostolilor (6,1-6). Ceilalți trei diaconi sunt: Ştefan, Filip și Nicolae. Sfântul Ştefan nu este prăznuit în această zi, pentru că este sărbătorit pe 27 decembrie. Nicolae nu se numără printre ei pentru că a căzut în erezie, iar Filip este pomenit de Biserică pe 11 octombrie.
Prohor a fost hirotonit episcop în Nicomidia și l-a însoțit pe Sfântul Apostol Ioan pentru o vreme, în insula Patmos.
Nicanor a primit mucenicia în ziua în care Sfântul Ştefan a fost ucis cu pietre.
Timon a fost episcop în Bastoria, o cetate din Arabia. Potrivit unei tradiții, Timon a murit răstignit în această cetate.
Parmena a vestit Evanghelia Domnului în Macedonia. A murit ca mucenic, la sfârșitul domniei împăratului Traian (98-117).
Sfânta Irina din Hrisovalant
S-a născut în secolul al IX-lea, într-o familie bogată din Capadocia. Ea a fost aleasă drept soție pentru viitorul împărat bizantin Teofil, fiul Sfintei Împărătese Teodora. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfânta a ajuns stareța în Mănăstirea Hrisovalant, din Constantinopol, unde a slujit până la sfârșit.
Sfântul Cuvios Pavel de la Xiropotamu
Fiu al unor binecredincioși boieri bizantini, deși ajunsese în viața lumească „ipat al filosofilor”, a îmbrățișat virtutea de tânăr. Luând înfățișare de cerșetor, a părăsit Constantinopolul și a sosit, nerecunoscut de nimeni, în Muntele cel cu nume sfânt. Și-a înjghebat coliba nevoințelor sale aproape de locul unde astăzi se află mănăstirea Xiropotamu, al cărei ctitor avea să devină. Având drept saltea pământul și drept pernă o piatră, virtutea lui a atras uimirea și admirația oamenilor, care veneau de pretutindeni să îl caute.
Dorul după mai multă isihie l-a îndepărtat de Mănăstirea Xiropotamu și l-a călăuzit la poalele Athosului, unde a fost nevoit, din pricina numeroșilor ucenici pe care îi avea, să zidească o nouă mănăstire, în cinstea Sfântului Gheorghe, cunoscută astăzi sub numele de Mănăstirea Sfântului Pavel.
Astfel, adeseori noi judecăm făpturile lui Dumnezeu în loc să ne predăm voii lui Dumnezeu. Cine se predă pe sine voii Lui sfinte, acela află odihnă, dar cine își chinuie mintea să priceapă toate, acela e neiscusit în viața duhovnicească. Ca să cunoască voia lui Dumnezeu, trebuie să se supună ei, și atunci Domnul îl va povățui prin harul Său și viața îi va fi ușoară. Chiar dacă acel om ar fi bolnav sau nenorocit, va fi bucuros în sufletul lui pentru că e sănătos la suflet și la minte și vede cu mintea pe Domnul și îl iubește în smerenia duhului, iar din pricina iubirii Lui uită lumea și chiar dacă își aduce aminte de ea, iubirea lui Dumnezeu îl învață să se roage pentru lume, și această până la lacrimi. (Sf. Siluan Athonitul)
Preot Olivian SANDU