Cea mai eficientă „armă” este creşterea cantităţii de deşeuri reciclabile, separate încă din sacul de gunoi din locuinţă. Poate părea că nu merită, dar nu este deloc aşa. De exemplu, în judeţul Iaşi există o comună unde această taxă a coborât la un sfert din cât plăteşte un locuitor al municipiului reşedinţă. Cum a convins acest primar oamenii să recicleze încă din faza coşului de gunoi de sub chiuvetă? Aceasta ar fi finalitatea cheltuirii la Iaşi a nu mai puţin de 70 milioane de euro, mare parte fonduri europene, în modernizarea sistemului de management al deşeurilor. Sunt sau nu ieşenii în stare să facă şi acest ultim pas, al civilizaţiei în materie de gunoi?
După un respiro de numai un an, saga Sistemului de Management Integrat al Deşeurilor realizat la Iaşi continuă cu un nou sezon. În primul episod este vorba de achiziţionarea serviciilor de asistenţă tehnică pentru pregătirea proiectului „Modernizare S.M.I.D. în judeţul Iaşi în vederea tranziţiei spre economia circulară”.
Licitaţia lansată la începutul lunii iunie de la o valoare estimată de 3 milioane de lei este finanţată de la bugetul Consiliului Judeţean Iaşi. Dar miza este obţinerea finanţării europene pentru elaborarea documentaţiei necesare acestui proiect prin Programul Operaţional Infrastructură Mare.
Însuşi proiectul SMID Iaşi a fost finalizat prin POIM, dar un ultim apel în cadrul acestui program oferă şansa continuării lui sub forma „sprijinului pentru pregătirea portofoliului de proiecte aferent perioadei 2014-2020 şi post 2020” în privinţa reciclării deşeurilor. Pare destul de tehnic, dar, dacă vorbim de bugetul famiilor din Iaşi, chiar nu e deloc tehnic. Ba chiar devine foarte avantajos.
Un drum de 70 de milioane de euro
Istoria SMID Iaşi începe încă din 2005, când Primăria Iaşi a început demersurile pentru găsirea unui alt loc de depozitare a deşeurilor, mai depărtat de municipiu, care să înlocuiască vechea „Vărsătoare de la Tomeşti”.
Documentaţia realizată atunci pentru obţinerea fondurilor pre-aderare (ISPA) n-a mai fost de folos, pentru că banii europeni s-au dus pe reţele de apă şi canalizare. Un an mai târziu, Guvernul Tăriceanu pregătea un împrumut, astfel că documentaţia a trebuit refăcută pentru bugetare naţională.
N-a mers nici de data asta, şi, pentru că proiectul a căpătat întindere judeţeană prin cooptarea altor oraşe nevoite să închidă gropile clasice de gunoi, în horă a intrat Consiliul Judeţean, care a refăcut aplicaţia pentru fonduri europene. Proiectul a început cu bani obţinuţi prin Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013 şi s-a încheiat cu finanţare prin POIM.
Practic, au fost realizate platformele de colectare şi sortare a deşeurilor în câteva puncte din judeţ, precum şi instalaţiile de sortare şi compostare de lângă depozitul ecologic, parte astăzi a Centrului de Management Integrat al Deşeurilor Ţuţora.
În ciuda celor 70 de milioane de euro băgaţi în această uriaşă maşinărie, lucrurile au demarat greu, de la un neverosimil procent de 10 procente din întreaga cantitate de deşeuri – la reciclare, şi 90 la sută – la depozitare. De aici a început, în primăvara anului 2021, punctul final al realizării proiectului SMID, lungul drum de inversare a celor două procente. Unde suntem azi? Destul de departe, se pare…
De la 10 la 40 la sută deşeuri reciclabile, în decurs de un an
În prezent, suntem undeva la 40 la sută deşeuri depozitate din întreaga cantitate adusă la Centrul de la Ţuţora, ne-a spus Răzvan Gheorghiu, directorul executiv al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară pentru Salubritate, din care fac parte toate administraţiile locale din judeţ plus Consiliul Judeţean. Saltul s-a produs odată cu intrarea în funcţiune a Staţiei de Tratare Mecano-Biologică, în primăvara anului 2021.
Acum e în toi o altă abordare: colectarea din poartă în poartă. Noua modalitate de preluare a deşeurilor, care îi responsabilizează mai mult pe cetăţeni să predea deşeurile pe categorii, se aplică deja în 60 de localităţi, de două ori mai multe decât anul trecut. De regulă, punctele de colectare sunt comune, de obicei la intersecţia unor străzi.
Cum să plăteşti doar 3,50 de lei pe lună pentru gunoi
Firma Girexim Universal este deţinătoarea contractului de cinci ani, atribuit în 2019, de colectare şi transport deşeuri în judeţ. Unii primari au contestat modalitatea de aplicare.
Deşi firma respectivă ridică deşeurile pe categorii, banii îi ia direct de la primării, care apoi trebuie să-i recupereze de la cetăţeni. Spre deosebire de municipiul Iaşi, unde societatea locală de salubritate a încheiat contracte cu fiecare gospodărie (casă), asociaţie de proprietari, instituţie sau firmă. Aici, în municipiul Iaşi, potrivit tarifelor afişate pe pagina de internet a Salubris SA, taxa lunară începe de la 13,66 lei/persoană.
Cu timpul, disensiunile s-au ameliorat, pentru că e un fel de competiţie: cu cât se strânge o cantitate mai mare de deşeuri reciclabile, cu atât taxa de salubritate pe care trebuie să o plătească o persoană e mai mică.
Campioană la acest capitol este comuna ieşeană Dobrovăţ: 3,50 lei/ lună/ persoană. „În comună, peste 30 la sută din cantitatea de deşeuri predate intră la categoria reciclabile. Pentru ele primim bani înapoi”; adică facturile sunt mai mici”, ne-a explicat primarul Cătălin Martinuş. El spune că preţul foarte mic este şi rezultatul campaniei de lămurire pe care a dus-o în rândul locuitorilor.
„Depinde de voi: dacă ne sprijiniţi să selectăm cât mai mult, taxa va fi mai mică”, ne-a spus primarul cum a vorbit cu consătenii. De altfel, în comună există şi un foarte important grup de Facebook, pe care primarul îl foloseşte intens pentru a populariza astfel de iniţiative. Între timp, şi Girexim şi-a diversificat categoriile, ridicând inclusiv mobilier şi saltele uzate, dar şi anvelope.
Cât ajunge taxa în alte părţi
Printre cei care s-au opus de la început modalităţii de plată către Girexim Universal este fostul primar al comunei Schitu Duca, o comună chiar vecină cu Dobrovăţ.
„Nu mi se pare normal să plătească primăria, pentru că gunoiul menajer nu este ridicat din curtea instituţiei. Eu am lăsat o «moştenire» la Schitu Duca o taxă de 15 lei/ persoană/ an, iar noul consiliu local a ridicat-o la 95 de lei”, ne-a spus supărat Mihai Mihalache, fostul edil şef. Asta înseamnă aproape 8 lei/ persoană pe lună. E bine că se face colectare selectivă, dar nu la preţul acesta, a adăugat el.
Dar sunt comune încă şi mai „scumpe” când vine vorba de deşeuri. La Rediu, taxa este 9,63 de lei/ persoană, iar ridicarea se face din faţa fiecărei porţi. Primarul Ciprian Grosu e nemulţumit că plata este egală pentru toţi locuitorii, deşi unii „produc” mai multe deşeuri, iar alţii, o cantitate mai mică. Este şi o categorie de cetăţeni care declară că nu aruncă nimic, ne-a spus primarul comunei din coasta Iaşului.
Presiunea scumpirilor
Primarul comunei Holboca este, şi el, adeptul colectării selective. „Sunt lucruri normale, care în alte ţări se fac de ceva vreme”, ne-a spus Neculai Pamfil. Şi el face campanie pentru scăderea taxei de salubritate, care acum este undeva în jurul a 11 lei.
Primarul crede însă că, pe fondul scumpirii carburanţilor, taxa ar putea să crească – dar poate să rămână la pragul de 11 lei dacă locuitorii comunei vor face un efort să selecteze o cantitate mai mare de plastic şi hârtie din tot ce aruncă. „Deşeurile reciclabile nu se plătesc şi, cu cât e mai mare cantitatea, cu atât mai puţine sunt deşeurile menajere”, a mai spus el.
Deşi există riscul – şi o presiune din partea operatorului – de ajustare a taxei cu scumpirile din ultima vreme şi inflaţia galopantă, singura „armă” rămâne creşterea cantităţii reciclabilelor. Cât priveşte Girexim Universal, am încercat să obţinem un punct de vedere din partea operatorului care „mătură” tot judeţul, dar nu am primit nici un răspuns.
