Bine că au început vacanțele. Măcar pentru câteva zile uităm de șefi agresivi și incompetenți, de aia cu pile care vorbește toată ziua la telefon în timp ce-și plimbă parfumul scump dintr-un birou într-altul, de ăla cu pile care nu-i niciodată la serviciu, de trebuie să-i faci tu lucrările, de ordine, circulare și notificări stupide care vin valuri de la minister, de la agenții, de la județ și de la orice închipuit care s-a trezit șef peste noapte, de ghișee, de spitale, de război și de politică. Mai ales de politică.
În mod ciudat, s-a așternut o tăcere copleșitoare în societatea civilă, în opinia publică în general, asupra acțiunilor scandaloase din Guvern, Parlament sau Justiție. Presa le semnalează, dar interesul public tinde spre zero în ceea privește iminenta adoptare a unor legi aberante, a numirilor abuzive pe toate palierele administrației, a tergiversării lucrărilor publice, a furtului din banul public. A devenit banal, face parte din viața fiecăruia, gata, știm deja: „a, și-a pus nora directoare, și-a mai făcut o casă, nici anul ăsta nu e gata drumul ăla, toți fac la fel și nu pățesc nimic, nu ne mai facem bine, țara asta nu mai are nicio șansă”, și tot așa, pe acest ton.
Până nu demult era un fel de regulă luatul la bani mărunți a fiecărui ministru, ce școli are, pe unde a mai lucrat, ce avere are, unde-i lucrează neamurile, cu cine este relaționat și ce face el la minister. Acum însă, când retrăim perioada cruntă a marii inflații de la sfârșitul anilor 90, când liniștea și stabilitatea unei familii se risipesc, când cetățenii obișnuiți abia fac față cheltuielilor lunare – nimic. Asociațiile și ONG-urile tac. Niciun guvern, de la cel al lui Petre Roman încoace, nu a scăpat de atacuri dure în presă, de moțiuni și de proteste. Până azi, la această struțo-cămilă de „uniune națională”, mai cuprinzătoare decât fostul USL, imposibilă în teorie dar, iată, extrem de funcțională în practică.
Televiziunile, site-urile, rețelele sociale abundă de glume, de caricaturi și poze trucate caraghios, vedem știri cu note de plată uriașe de la noi de la mare sau din Grecia, Bulgaria și Turcia, mult-mult fapt divers din zona mondenă, câte ceva – din ce în ce mai puțin – despre războiul din vecini, iar despre ce ne arde cel mai tare – nimic. Nicio analiză serioasă. De ce a crescut punctul la dobânda de referință, ceea ce a dus la aproape dublarea ratelor în lei, de ce menținem prețuri aberante la energie, cum se explică faptul că raportăm creștere economică de 6,5% pe trimestrul doi, dar avem inflație de aproape 15%?
Singura opoziție, tristul USRPLUS, s-a autoanihilat, canibalizându-se din interior. Procesul durează de vreo doi ani, dar abia acum a ajuns la un deznodământ. Fără urmă de opoziție, instituționalizată sau nu, puterea politică își trăiește aievea cel mai frumos vis: liniște deplină în Parlament, justiția în lesă la picior, presa nebăgată în seamă, iar opinia publică mult prea ocupată cu supraviețuirea ca să mai și protesteze.
Nici nu-i de mirare că, în aceste condiții, până și mirobolanta conferință de presă a președintelui Iohannis („uită” mereu că ar trebui să le țină periodic) a trecut neobservată. Bine, nicio pierdere, nu a spus nimic important. Nici nu avea cum, din punctul său de vedere războiul este subiect tabu, explozia prețurilor nu i se datorează, iar gafele guvernului și impostura evidentă a unora dintre membrii săi nu există, de vreme ce el i-a nășit pe toți.
Democrația nu este o stare naturală, ea trebuie construită și apoi apărată. Dar când fumul mititeilor, mirosul hamsiilor prăjite și al berii de peste vară se vor fi risipit, este foarte probabil că va fi prea târziu.
