Petru Virgil Manoliu (n. , Mihăileni, Botoșani, d. , București, ) a fost un romancier, eseist, traducător și editor de ziar.
O mare parte a operei sale literare timpurii intră în categoria trăirismului, fiind modelată de lecturi filozofice, marcată de un sentiment de anxietate și de influența lui André Gide. Aceste trăsături culturale au fost completate de activitățile desfășurate în domeniul jurnalismului, care au alternat între contribuțiile la publicațiile de stânga și sprijinirea filozofiei mistice și de extremă dreaptă a lui Nae Ionescu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Manoliu a început să scrie ficțiune istorică și a publicat articole anticomuniste și antisovietice în presa românească centrală.
Activitate literară
După ce a frecventat școala primară în satul natal, a urmat studii secundare la Botoșani și Iași. S-a înscris apoi la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, fiind angajat în timpul studenției de Petre P. Negulescu pentru a lucra la Biblioteca Academiei Române.
Manoliu a avut contribuții semnificative ca redactor la revista Bilete de papagal (sub conducerea lui Tudor Arghezi) și la ziarul Curentul (între 1930 și 1933) și, în 1931, a editat revista Pământul, cu sediul redacțional la Botoșani.
Acesta a fost începutul unei cariere îndelungate în presă, în care Manoliu a folosit uneori pseudonimele Erasm, Dr. Nicolai Flamel, Petru M., Pet. Man și Arhiman. În jurul anului 1933 a fost însărcinat de Paul Zarifopol să traducă volumul Revolta maselor a lui Ortega y Gasset, publicat în Revista Fundațiilor Regale. Prima sa carte proprie a fost romanul Rabbi Haies Reful din 1935, urmat de romanul Tezaur bolnav (1936).
El a publicat, de asemenea, poezii, care au fost inspirate în general din perioadele cele mai deprimante ale vieții sale și care evidențiază influențe puternice din lirica lui Mihai Eminescu.
A făcut parte dintr-un grup de scriitori care au integrat cultura română într-un context european mai larg, oferindu-i în același timp o dimensiune națională specifică: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Anton Holban, Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Nicolae Steinhardt, Petru Comarnescu, Petre Pandrea și Edgar Papu.
Ca urmare a schimbărilor politice produse după război, Petru Manoliu a fost persecutat și întemnițat de două ori de autoritățile regimului comunist în anii 1950, fiind trimis în lagărul de muncă al șantierului Canalului Dunăre-Marea Neagră. După eliberare, Petru Manoliu nu avea voie să publice, așa că s-a concentrat pe activitatea de traducere și a obținut o recunoaștere națională pentru tălmăcirea în limba română a operelor lui Thomas Mann.
 a fost un romancier, eseist, traducător.){kind=link}