Asta înseamnă că v-am intrat în casă, sub forma tipărită a ziarului, de cam șase mii de ori. Iar dacă v-a luat vreo oră să ne citiți de la prima până la ultima pagină, am petrecut împreună în total două sute cincizeci de zile și nopți. Putem extinde socoteala, scăzând orele nopții și adăugându-le la cele de veghe și am ajunge la un întreg ipotetic an în care ați citit, vreme de șaisprezece ore pe zi Monitorul. Pentru o viață, un an nu reprezintă foarte mult timp. Desigur, ați petrecut mult mai multă vreme cu cei dragi printre care, chiar și la coada listei, suntem și noi.
Și pentru noi, cei care scriem acest ziar, la fel ca și pentru dumneavoastră, cei care îl citiți, traiul a mers obișnuit: ni s-au născut copiii, au învățat carte și au plecat acolo unde au crezut că le este bine. Unii au la rândul lor copii, iar ciclul vieții continuă neabătut, tulburat de pandemii sau de ambițiile unor dictatori sângeroși, cum este cazul cu rușii care au năvălit asupra vecinilor ucraineni. Și cu zguduiri mărunte, naționale, de genul schimbării guvernelor, sau mult mai rar a președinților. Sau cu tremurături aproape lipsite de semnificație, cum ar fi schimbarea primarilor, a prefecților ori a președinților de consiliu județean și șefilor deconcentratelor.
Toate astea precum și multe altele, ce țin de aspectele pe care am fost în stare să le surprindem din cotidian, le-am așternut pe hârtie tipărită, iar dumneavoastră, pentru că sunteți dornici să știți, participând astfel la viața comunității, ați citit. Pentru că v-ați convins că nu mințim, ne-ați acordat încrederea, iar noi prețuim asta mai mult decât orice sumă de bani pe care ne-au oferit-o potentații momentului. De-a lungul anilor, și cu ajutorul nostru, nedreptăți au fost îndreptate, personaje suspuse au fost condamnate și în general am făcut atâtea lucruri bune câte am putut pentru comunitate.
În acest mai mult de jumătate de secol, unele lucruri s-au schimbat, iar pentru un ziar, în epoca internetului, douăzeci și șapte de ani de existență în format tipărit reprezintă o performanță. Ultimele crize ne-au afectat serios și pe noi: prețul hârtiei de ziar a crescut la fel de vertiginos ca motorina și benzina, adică mai mult decât s-a dublat, astfel că în acest an am făcut ceea ce, pentru că știm că și dumneavoastră vă este greu, nu am îndrăznit să facem în ultimi șase ani: am mărit prețul de vânzare. Însă vom păstra formatul tipărit atât de mult cât vom putea, pentru dumneavoastră, cei care nu concep să-și înceapă ziua fără foșnetul hârtiei ziarului, savurat împreună cu cafeaua, dimineața.
Dacă ar fi să adunăm ca într-un bilanț, sunt și lucruri s-au schimbat în rău, și mă îndoiesc că se vor îndrepta curând. Am asistat, mai ales în ultimii ani, la crearea statului și instituțiilor clientelare, în care o minoritate agresivă, incultă, tupeistă și lipsită de scrupule, autonumită pompos: politicieni, care este de fapt, cu mult prea rare excepții, o șleahtă pusă pe căpătuială de personaje, incapabilă să-și facă un rost prin muncă cinstită, ne-a confiscat țara cu totul. S-a creat un sistem ermetic, autoreplicativ, de care profită din răsputeri doar ei și acoliții lor. Aceștia și-au dat legi și privilegii, complet nepăsători la consecințele deciziilor lor, după principiul: „las să-mi fie mie bine, de ceilalți nu-mi pasă”.
Un ziar nu are arme cu care să ducă bătălii, iar de puterea cuvântului, acestor indivizi pur și simplu nu le mai este frică. Așa am ajuns un popor de catâri, dispuși să înghită orice, supus o dată la patru ani de politruci și ademenit cu zăhărelul (care ia formă de majorări mărunte de pensii și salarii sau pomeni sociale), către direcția în care doresc stăpânii să meargă.
Poate copiii noștri vor reuși mai bine decât am făcut-o noi. Poate vor scăpa de plaga trântorilor care au îngreunat până la refuz copacul puterii. Poate ei vor fi altfel, iar lumea lor va fi mai bună. Poate. Dar numai dacă nu vor repeta greșelile generației noastre.
