S-a născut în București în anul 1765. A ajuns la Colegiul “Sfântul Sava”, unde a studiat limbile clasice: latină şi greacă, precum şi teologie, gramatică şi alte științe. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamț şi a fost ucenicul Sfântului Paisie Velicicovski.
A fost ridicat la rangul de Mitropolit al Ţării Românești, direct din treaptă de ierodiacon, în anul 1823. Canonizarea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul a fost proclamată pe 21 mai 2006, de ziua hramului Catedralei Patriarhale din București, Sfinții Împărați Constantin şi Elena.
Moaștele sale se află la Mănăstirea Căldărușani din județul Ilfov.
Sfântul Mucenic Eusebie
S-a afirmat mai ales ca apărător al dreptei credințe în faţa ereziei ariene şi a fost cel care l-a susținut pe Sfântul Meletie pentru a fi numit Episcop al Antiohiei.
În timpul domniei lui Iulian Apostatul, când creștinii au suferit noi persecuții, Sfântul Eusebie şi-a dezbrăcat veşmintele arhierești, înlocuindu-le cu cele ale unui simplu soldat, cutreierând astfel Siria, Fenicia şi Palestina. În tot acest timp, Sfântul Eusebie a cercetat situația creștinilor şi a bisericilor. A hirotonit preoți, diaconi, citeți, iar în unele locuri a sfințit ierarhi.
În anul 361, după moartea lui Iulian Apostatul, la îndemnul Sfântului Eusebie, Sfântul Meletie a convocat un sinod la Antiohia, împotriva ereziei ariene. Sinodul s-a ținut în vremea domniei împăratului Iovian. Însă, după moartea acestuia, a urcat pe tron Valens, iar prigoanele împotriva Bisericii au izbucnit din nou.
În timpul domniei acestuia, Sfântul Meletie a fost trimis în exil în Armenia, iar Sfântul Eusebie în Tracia. Urmând la tron Grațian, persecuțiile asupra creștinilor au încetat. Astfel, cei doi mari ierarhi au fost rechemați din exil.
În timp ce se afla în cetatea Doliche spre a sfinți un episcop, un eretic a strivit capul sfântului cu o țiglă. Sfântul Eusebie s-a mutat la Domnul în anul 379.
Acum poate veni Dumnezeu
Un om află că Dumnezeu voia să vină la el în vizită: “La mine, în casa mea?”, strigă el. Se duse în camere, urcă în pod şi coborî scările casei în pivniță. Privi casa cu alți ochi. “Imposibil”, strigă el. “În acest grajd nu se poate primi nicio vizită. Totul e mizerabil. Totul e plin de gunoaie. Nu e nici un loc de odihnă. Nici nu este aer pentru respirație!”
Deschise ferestrele şi ușile. “Fraților! Prieteni buni! strigă el. Ajutați-mă, vă rog, la curățenie! Măcar unul! Dar repede!” Începu să măture casa. Prin norii denși de praf observă cum unul îi veni într-ajutor. Au cărat gunoiul în faţa casei şi i-au dat foc. Au spălat podeaua şi scările. Au avut nevoie de multe găleți cu apă pentru a curăţa geamurile. Cu toate acestea, încă mai era mizerie în colţuri şi pe margini. “Nu vom reuși să terminăm!”, oftă omul. “Ba vom reuși!”, spuse celălalt. Şi așa au muncit din greu toată ziua.
Când se făcu seară, au mers amândoi în bucătărie şi au așternut masa. “Foarte bine, spuse omul, acum poate veni vizitatorul meu. Acum poate veni Dumnezeu. Unde s-o fi oprit?”
“Dar sunt aici!”, spuse Celălalt şi se așeză la masă.
Preot Olivian SANDU
