Conform definiției dexonline.ro, cezariana reprezintă o „intervenție chirurgicală în zona abdominală, care constă în extragerea fătului viu, prin deschiderea uterului, în cazuri de naștere dificilă”. Prima tendință este aceea de a deriva numele operației din numele renumitului general și om politic roman din sec. I î. Hr., Iulius Caesar, care ar fi fost primul copil născut prin asemenea procedură. Este greu de identificat momentul în care această afirmație a fost lansată, dar vinovat pare a fi un document din secolul X, „Suidae Lexicon”, o enciclopedie bizantină scrisă în limba greacă, prin care se oferă explicații pentru circa 30.000 de termeni și unde Caesar este citat ca omonim pentru operația cezariană: „Împărații romanilor primesc acest nume de la Iulius Caesar, care nu s-a născut. Căci când mama lui a murit, în luna a noua, au tăiat-o, l-au scos afară și i-au pus numele; căci în limba romanilor, disecția se cheamă <<caesar>>”. Acum știm că această afirmație este incorectă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, operația era folosită cu mult timp înainte de nașterea lui Caesar. Cercetătoarea Renate Blumenfeld-Kosinski, profesor emerit la Universitatea din Pittsburgh, autoarea unei lucrări despre istoria nașterii prin cezariană, afirmă că prima mențiune a unei nașteri prin cezariană apare în Babilon, în secolul al XVIII-lea î. Hr., în celebrul Cod al lui Hammurabi. Mult mai târziu, la romani, în timpul regelui Numa Pompilius (715-673 î. Hr.), este adoptată „Lex Caesarea”, prin care se interzicea „înmormântarea unei femei însărcinate înainte ca pruncul să fie extras din pântece”. Al doilea punct în care Lexiconul bizantin din secolul X greșește este cel referitor la Aurelia Cotta, mama lui Iulius Caesar, care nu numai că nu a murit la nașterea fiului său, ci a trăit până la vârsta de 66 de ani, fiind unul dintre principalii sfătuitori politici ai acestuia. Prima naștere prin cezariană consemnată a unei personalități notorii pare a fi cea din jurul lui 236-235 î. Hr., a lui Scipio Africanus, învingătorul lui Hannibal în bătălia de la Zama, din 202 î.Hr., care i-a adus și supranumele de „Africanus”. Conform mitologiei grecești, Dionysos și Asklepios au fost născuți, de asemenea, prin cezariană. Primul a fost smuls de tatăl său, Zeus din pântecele mamei sale, zeița Semele, și pentru a fi ocrotit de furia Herei, geloasa lui soție, l-a cusut în coapsa sa, acolo unde gestația a fost dusă până la capăt. Cât despre al doilea, legenda spune că zeul Apollo, îndrăgostit de muritoarea Coronis, rămasă însărcinată cu el, ar fi aflat că aceasta l-ar fi înșelat cu un muritor. Furios, zeul îl smulge pe copilul nenăscut din pântecele mamei sale, în timp ce aceasta este arsă pe rug. Copilul este trimis, apoi, la centaurul Chiron, care îl va iniția în arta vindecării. Lăsând la o parte miturile și legendele, este foarte probabil că termenul de „cezariană” derivă din latinescul „caedere = a tăia”. În momentul nașterii lui Iulius Caesar, romanii făceau deja cezariane, de câteva sute de ani. Prin “Lex Caesarea”, al cărei nume derivă tocmai din verbul „caedere”, era reglementată oficial operarea femeilor care au murit la naștere (pentru ca femeia și copilul său să poată fi îngropați separat) și ca ultimă soluție pentru mamele în viață, pentru eventuala salvare a vieții bebelușului în timpul nașterii cu complicații. Interesant este că englezii spun la foarfece „scissors” (se pronunță sizǝrz), iar francezii „cizeaux” (se pronunță sizó), în ambele cazuri preluând termenul din latinescul „caedere”, foarfecele fiind un instrument folosit la tăiere. În schimb, românii folosesc forma „foarfecă”, derivată din alt termen latin, forfex, -ices, însemnând inițial, se pare, perechea de clești a unor insecte sau animale.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
Nașterea lui Iulius Caesar, Faptele romanilor (miniatură din manuscris de pe la 1360)
Extragerea lui Asklepios din pântecele mamei sale, Coronis, de către Apollo, tatăl său (gravură în lemn din 1549)
Sf. Cezar Diaconul, martir Italian, care prin suprapunere cu păgânul Iulius Caesar a devenit patronul operației de cezariană, fiind invocate pentru buna executare a acesteia
