Buimăcenii (Buimăceani, Băimăceni, Băimăceani, parte din Buninți) sunt o altă veche așezare medievală a comunei, a căror vechime este mult anterioară primei mențiuni documentare. La 16 martie 1493, în fața lui Ștefan cel Mare vine Marina, fiica Magdii, nepoata lui Cânde, care vinde dreapta ei ocină „de pe uricu moșului ei Cânde”, satul Băimăceni, pe Jijia, cumpărători fiind Oană și sora lui, Fedca/Fedea. Partea Fedcăi nu va fi stăpânită prea mult de către urmașii acesteia, pentru că la 26 martie1532 Petru Rareș dă un sfert din satul Băimăceni pe Jijia, partea de sus, lui Dragotă șetrar, pentru slujbă dreaptă.
La 15 aprilie 1586, în fața lui Ieremia Movilă voievod, urmașii lui Oană, fratele Fedcăi, vând cealaltă jumătate a satului, „jumătate de sat de Băimăceani, ce este pe Jejia, și cu loc de moară în Jejia, jumătatea de jos”. Cumpărător este Nicoară Prăjescul diac, văr cu Ieremia Movilă, iar cu acest prilej este amintit și uricul de cumpărătură ce-l avuseseră Oană și sora lui, Fedea, de la Ștefan cel Mare. Cu adevărat interesant este actul din 3 mai 1598, în care este invocat și documentul de mai sus, dar sunt menționate și altele, actul fiind singura sursă care le pomenește. Aflăm că primul proprietar al satului Buimăceni fusese Iliaș Goraeț (Horaeț), care avea privilegiu de danie pe sat de la Alexandru voievod cel Bătrân (Alexandru cel Bun, n. ns.). Nicoară Prăjescu va cumpăra părți de sat de la strănepoții acestui Goraiță, majoritatea cumpărăturilor fiind făcute în timpul domniilor lui Petru Șchiopul. Acum este menționat un nume poate mai vechi al satului, anume Buninți („jumătate de sat din Buninți care se numesc Băimăceanii”). În 1774, Buimăcenii erau în ținutul Hârlău, la ocolul Jijiei, satul fiind risipit cu totul: doar opt capi de familie, toți de condiție modestă. În 1803 la Buimăceni erau înregistrați 17 locuitori birnici, care trăiau pe moșia paharnicului Vasile Crupenschi, acesta având acolo și un scutelnic.
Prof. dr. Daniel BOTEZATU
