Cu siguranță sunt mulți concetățeni de-ai noștri care consideră modalitatea de alegere a primarilor în două tururi un moft ce nu trebuie luat în seamă atât de mult. Această poziție indiferentă a respectivilor cetățeni le vine ca o mănușă politrucilor din partidele arcului guvernamental de azi, adică PSD, PNL și UDMR. După cum se știe, cei mai mulți primari din România, adică peste 90 la sută, fac parte din tabăra social-democrată și din cea liberală. Imediat după aceștia îi regăsim pe primarii maghiari care, în localitățile în care concetățenii lor întru etnie sunt minim 20 la sută din totalul populației, au asigurat pe vecie fotoliul de primar în cazul votului într-un singur tur. Cât despre pesediști și peneliști, se știe că orice primar de-al lor are în captivitate un electorat de ceva pe la 10 la sută pe care îl ține aproape cu ajutoare sociale, pomeni electorale sau serbări abundente în circ și sărace în pâine. Orice contracandidat de la alt partid intrat în lupta pentru primărie va trebui să refacă în primul rând acest serios handicap. Un lucru extrem de greu având în vedere organizarea perversă și șireată a partidelor mari atunci când vine vorba de scrutinul electoral care, ratat, i-ar putea îndepărta de la masa îmbelșugată a guvernării, fie ea și locală. Cu actualul sistem de alegere a primarilor într-un singur tur, primenirea clasei politice la nivel local nu se va mai putea realiza niciodată, aceeași elefanți perimați urmând să conducă decenii în șir comunitățile locale. Să ne uităm aproape de noi, la Suceava, unde primarul liberal Ioan Lungu a depășit cu mult două decenii de când gospodărește un municipiu inert și anchilozat în niște clișee demne de anii 90. La noi la Botoșani doar lupta acerbă dintre galbeni și roșii a făcut ca fotoliul de primar să fie ocupat, din 2012, prin rotație de către cele două partide care au pus monopol pe această funcție. Dacă în anul 2004 sistemul de votare nu era în două tururi, Cătălin Flutur nu ar mai fi ajuns primar în veci, Egner acumulând în primul tur mult mai multe voturi decât contracandidatul lui. Această politică perversă a pesedeilor și peneleilor nu se rezumă doar la a-și conserva primarii deși, dacă ar folosi formolul, probabil comunitatea ar fi mult mai avantajată. După ce că le zidește poarta primăriilor, le închide, celor care au reușit totuși să escaladeze zidurile, absolut toate robinetele cu resurse de la buget, or se știe că un primar fără resurse nu are cum să performeze în nobila (zicem noi, nu ei!) lor misiune. Cât despre UDMR, această măsură de alegere a primarilor într-un singur tur le asigură un număr cel puțin dublu de primării. De exemplu, Târgu Mureș, orașul reședință de județ unde românii sunt aproximativ 50 la sută iar maghiarii 42, nu va avea în vecii vecilor un primar român dacă se păstrează acest sistem aberant de vot. În două tururi, cu siguranță ar fi ieșit un primar de etnie română. Revenind la ai noștri botoșăneni, dacă nu se schimbă ceva în următoarele cicluri electorale, lupta se va da mereu între cele două mari partide deși valoarea resurselor lor umane angrenate în această crâncenă luptă este net inferioară unor reprezentanți ai partidelor mici sau independenți. Apoi, să nu uităm importanța gradului de reprezentativitate: una e să ai în spate 7, 8 sau 10 la sută dintre concitadini și cu totul altceva mai mult de jumătate dintre cei prezenți la vot. Și atunci ne punem întrebarea: mai sunt cumva cetățeanul, binele, traiul lui, elemente primordiale înscrise în agenda politicienilor? Cu siguranță, nu! Și nici nu vor fi nici pe viitor dacă vom continua să dormim în papuci și nu îi vom strânge de boașe (pe cei care le mai au, la figurat, evident!) până când, cu ochii beliți și cu gura căscată vor începe să se zbată pentru asigurarea unui cadru legislativ în interesul poporului și nu al lor. Toxicitatea alianței de guvernare dintre PSD, PNL și UDMR nu ne afectează așadar numai la nivel național ci și la nivel local prin ocuparea samavolnică a administrațiilor locale. Cât despre resetarea politică de care tot amintesc unii tromboniști pe la televizor, stați fără nicio grijă că nu este programată în timpul vieților noastre, a copiilor noștri, a nepoților sau strănepoților noștri, dintr-un singur motiv: ar trebui desființate, dizolvate și împrăștiate în cele patru zări tocmai partidele care astăzi ne-au încălecat pe grumaz și fac numai ce le convine lor. Or așa ceva, pe cale pașnică nu se va realiza, din păcate!
