Datorită unei decizii dictată de CCR, Florin Țurcanu, fostul președinte al Consiliului Județean, ar putea scăpa de răspunderea penală în dosarul în care este judecat pentru trafic de influenţă şi spălare de bani.
Mai multe dosare penale aflate pe rolul instanțelor de judecată sau în diferite stadii ale anchetelor ar putea fi închise în urma unei decizii a Curții Constituționale (CCR), care a decis săptămâna trecută că așa numita prescripție specială ar fi neconstituțională. Prin urmare, unii dintre cei anchetați sau judecați ar putea scăpa de condamnări întrucât, din cauza tergiversării anchetelor sau proceselor, a intervenit prescripția răspunderii penale.
Pe lista potențialilor beneficiari ai deciziei CCR se numără Elena Udrea, Tudor Pendiuc (fostul primar al Piteștiului), Lucian Duță (fostul șef CNSAS) și Sorin Blejnar (fostul șef al ANAF). La nivel local a fost vehiculat și numele lui Florin Țurcanu, fostul președinte al Consiliului Județean, trimis în judecată de procurorii anticorupție și în cazul căruia procesul durează de mai bine de aproape șase ani.
Ţurcanu este judecat pentru trafic de influenţă şi spălare de bani
Florin Țurcanu a fost trimis în judecată de procurorii Direcției Naționale Anticorupție în aprilie 2016 pe motiv că, în intervalul 2013 – 2014, i-ar fi solicitat omului de afaceri Marcel Bîrsan să-i construiască o casă la marginea municipiului Botoşani, pe numele socrului său, promiţându-i în schimb că va interveni pe lângă angajaţii CJ şi o serie de primari aşa încât firmele lui să câştige o serie de licitaţii.
Acuzat de trafic de influenţă şi spălare de bani, Florin Ţurcanu a fost condamnat în primă instanţă de Tribunalul Botoşani, iar dosarul este acum pe rolul Curții de Apel Suceava. În cazul traficului de influență, pedeapsa maximă este de 7 ani de închisoare, iar termenul de prescripție a răspunderi penale pentru această faptă ar fi de 8 ani. Doar că la data comiterii faptelor el deținea funcția de președinte al CJ, iar în acest caz limitele pedepsei se majorează cu o treime, adică cu încă doi ani și patru luni. Prin urmare, limita de pedeapsă ar fi 9 ani și patru luni închisoare.
Doar că, în cazul lui mai este și infracțiunea de spălare a banilor, unde pedeapsa maximă este de 10 ani închisoare și unde termenul de prescripție ar fi tot de opt ani de închisoare. Doar că, în acest caz contează când a fost consumată infracțiunea. Astfel, procurorii susțin că faptele s-ar fi petrecut în perioada august 2013 – ianuarie 2015 , când Florin Țurcanu a ascuns și a disimulat adevărata natură a provenienței imobilului din Aleea Pajiștei. Ori dacă este vorba de ianuarie 2015, aplicându-se termenul de prescripție de 8 ani, rezultă că prescripția răspunderii penale ar putea surveni în ianuarie 2023.
Prin urmare, dacă instanța se pronunță până atunci, Florin Țurcanu poate fi condamnat. În schimb, dacă procesul se lungește peste acest termen, atunci instanța ar putea invoca din oficiu prescripția răspunderii penale, iar Țurcanu ar putea scăpa fără să mai fie condamnat.
Situaţie cauzată de modificările legislative
S-a ajuns la această situație din cauza modificărilor legislative. În fapt, în Codul penal exista articolul 155 alin. (1) în care se făcea mențiunea potrivit căreia “cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”. Potrivit acestei reglementări, chiar dacă o faptă a fost comisă în urmă cu mai bine de 10 sau 15 ani, dacă infracțiunea făcea obiectul unui dosar penal aflat în lucru, termenul de prescriere a răspunderii penale se prelungea, acesta fiind calculat de la data la care procurorii au administrat ultimele probe din dosar.
Așa se face că în multe infracțiunii, unele persoane au fost trimise în judecată și condamnate, chiar dacă de la data comiterii faptelor trecuseră ani de zile. Aceste prevederi au permis, printre altele, și un așa-numit „șantaj judiciar” prin care unele dosare, în loc să fie închise, erau relansate oricând un procuror considera că a apărut o probă nouă în acel caz. Tot din cauza acestor reglementări, dosarele instanțelor de judecată au fost încărcate cu dosare penale în care faptele erau comise cu ani în urmă.
Termene de prescripţie stabilite clar
Acum, însă, după decizia CCR, termenele de prescripție sunt clare și limpezi. Astfel, pentru infracțiunile în care pedepsele sunt detenţiunea pe viaţă sau închisoare mai mare de 15 ani, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 15 ani. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani, termenul de prescripție este de 10 ani.
La fel, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, termenul de prescripție este de 8 ani. Termenele de prescriție scad și mai mult, la numai cinci sau trei ani, atunci când faptele comise sunt sancționate cu pedepse de până în 5 ani sau amendă. Prin urmare, dacă un infractor comite o faptă, iar în termenul de prescripție nu este prins, trimis în judecată și condamnat, la îndeplinirea termenului dosarul trebuie închis direct, ori de către procurori, ori de către judecători, dacă dosarul a ajuns între timp de rolul instanțelor de judecată.
Cei mai expuși sunt însă infractorii care comit fapte continue. Asta pentru că, în cazul lor, termenul de prescripție curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, iar în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
Infractori scăpaţi basma curată
Aplicând decizia Curții Constituționale, practic toate dosarele mai vechi, care privesc fapte comise în urmă cu mai bine de 15 ani, sau în urmă cu trei ani (n.r. – dacă infracțiunile comise sunt banale), ar trebui închise ca urmare a împlinirii termenului de prescripție. Acest lucru înseamnă că mulți infractori, în care anchetele au trenat sau în cazul cărora procesele s-au lungit extrem de mult, ar putea scăpa basma curată pentru că statul nu a știut sau nu a avut interesul să-i condamne.
Pe de altă parte, specialiștii în drept că spun decizia Curții Constituționale nu face altceva decât să alinieze o serie de principii printre care și dreptul la un proces echitabil și într-un termen rezonabil. Asta pentru că au fost situații în care, oameni nevinovați au fost târâți în procese care au durat ani de zile., deciziile de achitare venind după un calvar care a durat poate și un deceniu.
Decizia ar trebui să aducă procese mai rapide
Indirect, decizia Curții Constituționale ar trebui să conducă la anchete și procese mult mai rapide, doar că sistemul românesc nu este pregătit pentru așa ceva, în condițiile în care un dosar penal trimis în judecată trebuie să treacă prin Camera preliminară, după care judecătorii trebuie să administreze în persoană întreg probatoriul.
În plus, instanțele sunt încă aglomerate cu mii de dosare, iar de multe ori termenele de judecată se dau de la o lună la alta. Ori, numai pe aceste considerente, multe din dosare s-ar putea închide înainte să apuce să treacă de instanța de fond. Prin urmare, sistemul judiciar ar trebui să aplice principii din dreptul anglo-saxon unde în procese nu se mai administrează probe, ci sunt doar judecate cauzele, toate expertizele și contraexpertizele urmând să fie făcute direct în anchetă. Însă, nici acest lucru nu se poate întrucât polițiștii, care instrumentează 90 la sută dintre infracțiuni sunt prea puțini.
În plus, ei deja lucrează pe un sistem care încearcă să le simplifice munca, dar vine în detrimentul victimelor infracțiunilor. Astfel, dacă este vorba de o faptă mai puțin gravă, dacă autorul nu este identificat într-un timp rezonabil, acele fapte intră într-o așa-numită „evidență pasivă”, iar dosarele cu pricina sunt închise la împlinirea termenelor de prescripție, fără ca faptele să mai fie cercetate în amănunt. Acest sistem a adus deja o serie de nemulțumiri în rândul justițiabililor, care au acuzat în multe rânduri lentoarea anchetelor sau dezinteresul anchetatorilor cu privire la faptele reclamate, în unele situații cei prejudiciați ajungând să-și facă singuri dreptate.
Concomitent, și în rândul infractorilor s-a dezvoltat un numit comportament. Astfel, realizând că faptele lor nu sunt considerate grave sau erau necercetate, au trecut la comiterea unor infracțiuni mult mai grave. Aplicând decizia Curții Constituționale la nivel local, multe dintre dosarele tărăgănate ar putea fi închise. Asta pentru că, în trecut, mai exact în 2014 când s-a trecut la aplicarea noului Cod penal, dar și ulterior acestui an, în cazul unor infracțiuni limitele pedepselor au fost diminuate. Prin urmare, și termenele de prescripție a răspunderii penale au scăzut.
