Săptămâna trecută s-au întâmplat niscaiva lucruri surprinzătoare. După amânări și amânări s-a dat decizia definitivă în Dosarul Colectiv, cu condamnări mai reduse decât cele dictate în primă instanță. Și pentru că cetățeanului de rând trebuie să i se inoculeze convingerea că trăiește într-un stat de drept, cu justiție funcțională, am mai aflat că și fostul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, și-a luat și el cu executare. Zece anișori și ceva bonus, dar asta nu prea mai contează, de vreme ce individul nu este de găsit. Așa cum le stă bine celor care au bani și relații, a șters-o din țară. Foarte probabil spre o destinație de unde n-o să poată fi extrădat prea ușor. A șters-o din țară preventiv sau a i s-au transmis ceva informații? Nu mai contează. Omul a fugit, că doar nu e prost să stea în pușcărie. Și pentru că veștile bune, la fel ca nenorocirile, vin în pachet de trei, și Alexandru Mazăre, fratele fostului primar al Constanței, a primit o condamnare de trei ani cu executare într-un dosar de corupție.
Deloc surprinzător, pe la anumite televiziuni a început martirizarea acestor oameni de bine care, așa cum îi stă bine oricărui creștin, au greșit, că nu e om care să nu greșească, însă n-au comis-o chiar așa grav încât să-și piardă ani din viață în spatele gratiilor. Comandă politică, e clar! Și oamenii ajung nevinovați în pușcărie. Specialiști în drept și oameni de bine s-au repezit să le ia apărarea condamnaților. Cum se poate să-l trimiți pe Piedone în pușcărie pentru incendiul dintr-o crâșmă? Cum să-i dai zece ani plus lui Oprescu pentru câteva mii de euro acolo? Ați văzut ce a pățit mama fraților Mazăre după ce i-ați mai trimis un băiat în închisoare? Jocuri și răzbunări politice…
Un avocat renumit, printre altele, pentru rapacitate și lipsă de scrupule, se întreba ce pedeapsă ar trebui să primească asasinii și violatorii dacă Oprescu a încasat un deceniu pentru o amărâtă faptă de corupție. În opinia pretins autorizată, trebuie să existe un echilibru între faptă și pedeapsă. Și, desigur, corupția e ceva minor… Opinie de avocat… Acel avocat care a executat-o silit o văduvă pentru 6.000 de euro. Iar femeia a plătit scoțând la licitație apartamentul câștigat în instanță cu ajutorul respectivului avocat. Cu alte cuvinte, singurul câștigat din toată afacerea asta a fost avocatul. Să fii falit e mai rău decât să fii corupt, nu-i așa?
Există ceva adevăr în acuzațiile privind condamnările politice. În condițiile în care în procese de miliarde se dictează achitarea inculpaților sau cel mult condamnări cu suspendare, condamnările de săptămâna trecută apar ca suspecte din capul locului. Cumva, firescul a devenit nefiresc. Cum să condamni pe cineva cu executare cât timp toată lumea e achitată? Statul paralel a dat comanda politică, altfel nu se întâmpla așa ceva. Iar corupția e ceva minor, nu ucide…
Corupția nu ucide?! Cât de lichele puteți fi să spuneți asta? Corupția ucide, de cele mai multe ori indirect, dar ucide. Din cauza corupției am ajuns unde am ajuns și știe toată lumea că nu e o destinație foarte fericită. Din cauza corupției nu avem spitale funcționale, infrastructură rutieră și nici venituri decente, iar toate acestea și multe altele se reflectă în șiruri nesfârșite de morți înainte de vreme, dar pe aceștia avocații Opreștilor și Piedonilor se feresc să-i contabilizeze. Cu ceva ani în urmă, Eugen Teodorovici încerca să bage în lege o prevedere de genul că mita încasată pentru altul nu e mită cu adevărat. Cu alte cuvinte, nu e corupție.
Corupția e sol fertil pentru toate fărădelegile din lume. Doar într-un stat corupt se poate ajunge la un asemenea dispreț față de cetățean și de viața acestuia. Prin urmare, avem nevoie de condamnări în dosarele de corupție, nu de achitări și clemență. Clemența e bună, dar nu pentru corupți.