Andrei Alexandru Patache s-a născut pe 29 octombrie 1987, la Botoșani. A debutat în prima ligă pe 21 iulie 2013, în partida FC Botoșani – CFR Cluj 0-0. De atunci a adunat 184 de meciuri pe prima scenă, devenind un simbol al echipei și al orașului. În urmă cu două săptămâni, la Mioveni, a reușit primul său gol pentru echipa căreia i-a dat totul.
– Reporter: Andrei, ai reușit primul tău gol pentru FC Botoșani, ai spart gheața, cum se spune. Ce ai simțit în acel moment?
– Andrei Patache: A fost un meci frumos și mă bucur enorm pentru prima mea reușită. Chiar mă gândeam în ultimul an că trebuie să sparg și eu gheața, luasem în calcul chiar să-i rog pe coechipieri să mă lase să bat eu o lovitură de la 11 metri, dacă va fi cazul …
– De la ce vârstă practici fotbalul?
– De la 9 ani, 9 ani și jumătate să zic. M-a dus tatăl meu la Metalul Botoșani. Practic tatăl meu a fost cel care m-a îndrumat și și-a dorit mult ca eu să ajung fotbalist. Era și sever cu mine. Dacă nu mergeam la antrenamente, în ziua respectivă eram pedepsit, trebuia să stau în casă. Nu-mi convenea și vă dați seama că nu am lipsit de la mai mult de două-trei antrenamente. Noi suntem doi frați și el și-a dorit foarte mult ca unul din noi să ajungă fotbalist.
– Știu că și fratele tău, Remus, a jucat fotbal, dar la nivel de amatori. Te-a încurajat, te-a susținut și el să ai acest drum?
– Da, pot spune că el e cel mai mare critic al meu. Îmi spune verde-n față cum se zice, ce vede, cum vede. Și chiar e foarte bine, e un lucru pozitiv, pentru că doar așa, când îți spune cineva adevărul, poți fi mai exigent cu tine și doar așa poți să și progresezi.
– Când a fost primul tău contact cu FC Botoșani?
– În 2005, când am fost cumpărat de la Victoria Botoșani pentru suma de 500 de lei sau cam așa ceva. Am și acum contractul acasă. Atunci am venit la echipa mare, după turneul Luceafărul pe care l-am câștigat în acei ani. Am dat și patru goluri atunci și, astfel, am fost selecționat pentru cantonamentul primei echipe.
– Spuneai că ai fost cumpărat pentru 500 de lei, dar tu ce contract aveai?
– Eram junior, aveam 17 ani, nu primeam salariu.
– Acum însă cred că ești mulțumit, din moment ce tocmai ți-a prelungit contractul!
– Da, evident. În luna ianuarie, după ce ne-am întors din cantonamentul din Antalya, am fost chemat la club și mi s-a propus să semnez prelungirea. Am acceptat imediat și am semnat pentru încă un an. Le mulțumesc antrenorilor și conducătorilor că au, în continuare, încredere în mine.
– Doar un an? De ce nu mai mult?
– Eu am mai zis, dacă mă voi simți bine, dacă organismul îmi va permite, voi evolua cât pot eu mai mult. Dar acest lucru nu mai depinde doar de voința mea, trebuie să mă ajute corpul. Momentan sunt într-o formă bună, sunt sănătos și pot să merg mai departe.
– În acest moment ești fotbalistul cu cea mai lungă activitate la un singur club. Cu o singură întrerupere, de o jumătate de sezon, când ai mers la Chiajna, ești la Botoșani din 2005, deci de 17 ani!
– Da, se făcuse acum trei – patru ani un top al celor mai longevivi la Liga 1, ca să zic așa, și eram inclus. Ar mai fi Camora, la CFR Cluj (n.r. din 2011), poate mai sunt și alții, la alte echipe, dar important este că eu sunt mulțumit de locul meu și de munca depusă pentru binele clubului nostru. Vă dați seama, este ceva ce mă onorează, pentru că m-am născut, am crescut, am făcut junioratul aici, la Botoșani. Toate lucrurile, bune, rele, mi s-au întâmplat cu FC Botoșani, am luat parte la toate evenimentele. Și cele mai multe, până în prezent, au fost plăcute! FC Botoșani m-a format ca om!
– Urmăresc fotbalul și pot spune că ești alt gen de jucător. Nu ești genul de „mercenar”, din moment ce ai 17 ani și povestea continuă la același club, FC Botoșani!
– Pot spune că sunt norocos că am avut echipă în Liga a 2-a și în Liga 1, pentru că mergem pe al zecelea an în primul eșalon. E chiar un privilegiu să ai această posibilitate, de a juca acasă și să nu fii nevoit să fii plecat mereu cu familia după tine. Nici nu am fost genul care să fi pus banii pe primul plan. Bine, nici nu pot să mă laud că am avut în cariera mea multe oferte. Au fost discuții după primii doi ani la Liga 1, dar am rămas aici. Nu am pus banii pe primul loc, dar a fost bine! FC Botoșani mi-a dat totul, iar eu și pe stradă, oriunde merg, reprezint cu mândrie clubul. Oriunde merg sunt imaginea, una din imaginile clubului!
– Să ne întoarcem puțin la scurta perioadă de la Chiajna. Ce s-a întâmplat atunci? A fost un moment de rătăcire sau ai simțit nevoia unei noi provocări?
– Eram trei jucători pe postul de fundaș dreapta și am simțit că nu mai aveam loc să joc. Urma o perioadă în care ar fi trebuit să stau mai mult în tribună și am preferat să merg la Chiajna, de unde am avut oferta. Acel pas făcut m-a ajutat enorm, pentru că atunci am început și cursurile Școlii de Antrenori.
– Și, visezi ca într-un viitor, nu știu cât de apropiat sau îndepărtat, să antrenezi FC Botoșani în Liga 1?
– Îți dai seama că este visul meu. Deocamdată însă, așa cum ți-am spus și mai devreme, aș vrea să mai joc cel puțin doi ani. Odată ce termini cu fotbalul, nu te mai poți întoarce ca și jucător. Pe urmă, nu contează de la ce nivel, dar vreau să încep să antrenez pentru că îmi doresc să fac asta. Ți-am spus. Acum urmez cursurile Școlii de Antrenori, le-am început încă de la 30 de ani, am luat întâi Licența C, apoi am trecut la B. În vară sper să intru la Licența A și să continui pe drumul acesta. Eu am făcut fotbal toată viața mea, asta îmi doresc să fac și mai departe, vreau să las și eu ceva în urma mea ca antrenor, cum am făcut-o și ca fotbalist.
– De la cine ai furat meserie?
– De la toți. Chiar am avut norocul la Botoșani să am antrenori buni și de la fiecare am luat câte ceva. Fiecare are și plusuri și minusuri. E ca în viață, ca la toți oamenii.
– Dar cine ți-a rămas la suflet?
– Nu vreau să fac diferențieri pentru că eu am o relație foarte bună cu toți.
– Care e momentul care te-a marcat cel mai mult în toți acești ani la FC Botoșani?
– Promovarea în Liga 1! Am avut un grup extraordinar. Bine, în fiecare an am avut grup bun aici, dar atunci parcă a fost altceva. Chiar a fost frumos. Dacă e să evidenţiez ceva anume la Liga 1 ar fi victoria cu Dinamo, 3-2, la inaugurarea nocturnei. Stadionul plin, a fost frumos.
– Dinamo, echipa pentru care tu ai o afinitate!
– Da, nu ascund. E echipa cu care ține familia. Tata fiind și polițist, ne-a îndoctrinat bine!
– Apropo de tatăl tău, dacă nu ai fi făcut fotbalist cred că îi călcai pe urme!
– Clar, ori polițist, ori jandarm, ori pompier…Cu siguranță mă îndreptam spre o astfel de carieră.
– Ești unul din jucătorii care mereu răspunde prezent când e vorba de campanii umanitare. Chiar și la FC Botoșani când am apelat la tine nu ai stat pe gânduri, dar și în privat cum se spune, știu că împreună cu familia ta te implicit mult în astfel de cazuri!
– Nu mă împinge nimeni să fac aceste lucruri, dar știu că prin gesturile mele ajut pe cineva. Așa e, împreună cu familia mea facem astfel de gesturi, dar nu-mi place să mă afișez. De câte ori pot ajuta, o fac și o voi face și în continuare. Nu există să zic nu. Mai ales când e vorba de copii.
– Și în încheierea discuției noastre, mai are FC Botoșani gânduri de Conference League? Azi jucăm cu Academica, dar din păcate, nu mai suntem la mâna noastră!
– A fost o dezamăgire foarte mare că nu am prins play-off-ul! Tot campionatul am stat între primele șase și am căzut în ultima etapă. Am fost extrem de afectați, dar am trecut peste. Am legat din nou victorii, dar a venit acea înfrângere cu Dinamo, de runda trecută, total neașteptată. Noi sperăm să prindem primul baraj, după care o să vedem ce se va mai întâmpla.
