A trăit în secolul al II-lea, în timpul împăratului Antonin, fiind fiica unui guvernator roman. După moartea tatălui s-a stabilit în cetatea Traianopole din Tracia. Glicheria a fost pusă să aducă jertfe înaintea idolului lui Zeus. A refuzat și la rugăciunile ei un fulger a lovit statuia lui Zeus și a sfărâmat-o. Prefectul a poruncit să fie bătută și aruncată în temniță. Dorea ca Glicheria să moară prin înfometare. Însă îngerul Domnului se pogora din cer și îi aducea hrană. Temnicerul Laodicius văzând această minune, L-a mărturisit pe Hristos în fața prefectului. Pentru această mărturisire temnicerului i s-a tăiat capul.
Sfânta Glicheria a fost aruncată într-un cuptor cu foc din care a ieșit nevătămată, iar mai târziu a fost aruncată la fiare. Rugându-se lui Dumnezeu, această sfântă muceniță şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Din sfintele ei moaște curgea mir înmiresmat, care vindeca tot felul de boli grele.
Despre războiul duhovnicesc
Toți cei ce au urmat Domnului nostru Iisus Hristos duc un război duhovnicesc. Acest război l-au învățat sfinții printr-o îndelungată experiență de la harul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt îi povățuia, îi lumina și le dădea puterea de a birui pe vrăjmași, dar fără Duhul Sfânt sufletul nu poate nici măcar să înceapă acest război, pentru că nu știe și nu înțelege cine și unde sunt vrăjmașii lui.
Lupta noastră se duce în fiecare zi și în fiecare ceas.
Dacă faci reproșuri fratelui său îl judeci sau îl întristezi, ți-ai pierdut pacea.
Dacă ai căzut în slava deșartă sau te înalți deasupra fratelui, ai pierdut harul.
Dacă-ți vine un gând desfrânat și nu-1 depărtezi de îndată, sufletul tău pierde iubirea lui Dumnezeu și îndrăzneala în rugăciune.
Dacă iubești puterea sau banii, nu vei cunoaște niciodată iubirea lui Dumnezeu.
Dacă-ți împlinești voia proprie, ești biruit de vrăjmașul și urâtul intră în sufletul tău.
Dacă urăști pe fratele tău, înseamnă că ai căzut din Dumnezeu și un duh rău a pus stăpânire pe tine.
Dar dacă faci bine fratelui, atunci vei afla odihna conștiinței.
Dacă-ți tai voia proprie, vei izgoni pe vrăjmași și vei dobândi pace în sufletul tău.
Dacă ierți fratelui tău ocările și iubești pe vrăjmași, atunci dobândești iertarea păcatelor tale și Domnul îți va da să cunoști iubirea Duhului Sfânt.
Iar când te smerești întru totul, atunci afli odihna desăvârșită în Dumnezeu.
Când sufletul e smerit și Duhul lui Dumnezeu este în el, atunci omul este fericit cu duhul în iubirea lui Dumnezeu. Când simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nicio nenorocire pe pământ, ci dorește să fie pururea smerit înaintea lui Dumnezeu și să iubească pe fratele. Dar dacă sufletul cade în slava deșartă, sărbătoarea lui ia sfârșit, pentru că harul părăsește sufletul, și de acum el nu se mai poate ruga curat, ci gânduri rele vin și frământă sufletul.(Sf. Siluan Athonitul)
– Preot Olivian SANDU
