Faptul că trăim într-o țară condusă de impostori nu mai reprezintă de multă vreme un secret. Partea proastă e că nu mai miră și nici nu mai revoltă pe nimeni. Asta este, mergem înainte, n-o să scăpăm în veci de ăștia. Și chiar nu o să scăpăm, mai ales că nu prea ai de unde alege alții mai buni. Cohorte întregi de mistificatori s-au strecurat către conducerea statului și nu se mai lasă duși de acolo. Și pentru a-și justifica funcțiile și salariile babane, s-au pus pe studiat. Încă avem un premier plagiator care, culmea ridicolului, a ținut să afișeze pe pagina personală un mesaj anost de Ziua Mondială a Libertății Presei. O glumă proastă, dacă ținem cont că tocmai în presă au apărut primele informații despre plagiatul individului. De fapt, o glumă foarte proastă, în condițiile în care instituțiile statului au declanșat împotriva Emiliei Șercan o acțiune de kompromat demnă de studiu de caz în manualele kaghebiste, iar premierul Ciucă n-a avut nicio reacție pe marginea subiectului. Da, a felicitat presa, i-a recunoscut rolul în democrație și cam atât. Nimic despre Șercan sau despre libertate pentru presă în adevăratul sens al cuvântului. Tăcutul de la Cotroceni nici măcar să-și pună postacul la lucru nu s-a deranjat.
Și acțiunea de kompromat continuă, însă de această dată tocmai în presă. Acea presă aservită intereselor puterii. Pe data de 9 mai, într-un ziar central a apărut un articol semnat de Mirel Curea în care autorul încearcă să facă niscaiva conexiuni între dezvăluirea Emiliei Șercan și declanșarea războiului din Ucraina. Pentru telespectatorii fideli ai Antenei (Curea prestează la greu și pe acolo) începe să devină tot mai clar că rușii au declanșat operațiunea specială deoarece au mizat pe faptul că un anume premier, mare general în rezervă și veteran de război o să-și dea demisia după dezvăluirile respective, iar NATO va suferi o grea lovitură prin pierderea unui astfel de competent. Sună aiurea? Desigur, dar nu și pentru românul cu complexe de superioritate care, iată, are încă o dovadă că nația sa reprezintă ceva în lume.
Curea se străduiește să aducă în prim plan și plagiatul Emiliei Șercan în cazul lucrării de licență la Facultatea de Științe ale Comunicării și Jurnalism. Nu e prima dată când o face; dezvăluirile din prezentul articol reprezintă de fapt o compilație dintr-unul publicat în 2017, însă individul o dă pe biblice. Doar cei fără vină au dreptul să ridice piatra și cine e lipsit de vină în ziua de azi? Emilia Șercan să-și vadă de bârna din ochiul ei și nu de paiul premierului. Curea nu discută despre plagiatul premierului deoarece despre acesta trebuie să-și dea cu părerea instituțiile abilitate. Dar despre al Emiliei Șercan poate să-și dea cu părerea; la cât e plătit să spele imaginea premierului își permite orice. A mai adus aminte și perioada cât Șercan lucra pentru Sorin Ovidiu Vântu. Da, chiar acel Vântu… Prin urmare, cine e Șercan să vină cu dezvăluiri? Privirea în pământ și cere-ți scuze pentru că ți-ai permis să arăți cu degetul murdar către Ciucă tocmai într-un moment atât de delicat pentru întreaga lume.
Pentru guvernanți, dar și pentru lacheii lor de presă, gen Curea, suntem o națiune de păcătoși care își merită soarta. Ei nu ne spoliază, ei ne pedepsesc pentru păcatele noastre, iar noi trebuie să acceptăm genul ăsta de justiție. Și e de ajuns să greșim o singură dată pentru a ne pierde dreptul de a arăta cu degetul spre alții. Ai copiat la teză în copilărie? Ai întins mâna peste gard la fructele vecinului? Ai poftit în inima ta la jumătatea altuia sau chiar mai rău? Păi atunci nu ai dreptul să judeci pe altul, nu ai dreptul să-ți revii moral, să te îndrepți și să ceri corectitudine. Iar kompromatul îl faci tu, nu instituțiile statului.
Fariseism de cea mai joasă speță și dispreț pentru cetățeanul de rând. Asta s-a întâmplat în ultimii treizeci de ani. Și asta o să se tot întâmple dacă acceptăm tâmpenia conform căreia dacă am greșit odată nu mai avem dreptul să arătăm cu degetul.
