În urmă cu ceva timp, la vreo doi kilometri de buza târgului s-a desfășurat cea mai mare și mai grandioasă manifestare post pandemică din județul Botoșani și, spune lumea, chiar din Moldova. Este vorba de Târgul Expozițional de Miei, Pielicele și Produse Tradiționale organizat de către Asociația crescătorilor de ovine MOLDOOVIS și Stațiunea Popăuți. Chiar dacă responsabilul acestui eveniment, inginerul Ionică Nechifor, se aștepta la 15 mii de vizitatori, faptul că acolo la Popăuți s-au deplasat duminică 1 mai câteva mii de botoșăneni, este o dovadă clară că evenimentul a avut un mare succes. Cât despre artizanul acestei manifestări – Ionică Nechifor – deși a fost beștelit în fel și chip de unii sau alții, el s-a încăpățânat să facă treabă la stațiune, rezultatele muncii lui fiind apreciate nu numai pe plan local, ci în toată România și chiar în afara granițelor țării. Personal, l-am cunoscut pe directorul stațiunii în urmă cu vreo doi-trei ani, când niște prieteni zootehniști din sudul țării doreau să aclimatizeze în Bărăgan rasa de oi Karakul și auziseră ei că pe aici pe la noi există așa ceva. Bineînțeles că directorul Nechifor i-a servit ca la carte pe prietenii mei, fapt care m-a făcut să fiu mândru că sunt botoșănean. Mai ales că mulțumirile acestora încă sunt prezente în convorbirile telefonice pe care le avem din când în când. Revenind la … oile noastre, (aici chiar se potrivește expresia!) manifestarea ar fi fost perfectă dacă nu-și băga și politicul coada, dar cum să nu și-o bage când liderul liberal Costel Șoptică și-a descoperit de ceva ani vocația de agricultor, iar Ionică Nechifor este secretarul general al partidului? Până la urmă, implicarea politicului n-a fost de notorietate, așa că marea majoritate a celor prezenți habar nu a avut de latura partinică a manifestației. Spre bucuria lor și necazul îndoctrinaților! Și dacă e să analizez din punct de vedere politic evenimentul, trebuie neapărat să parafrazez afirmația liderului liberal de la inaugurarea contorului de gaz de la Frumușica, şi care susținea că în acea zi, acolo, „s-a scris istorie”. La Popăuți s-a scris cu siguranță agricultură și nu orice fel de agricultură! Agricultură de … top! Drept urmare, organizatorii evenimentului merită toți laurii și toate laudele. Cât privește campania de discreditare și beștelire prin mass media a directorului stațiunii, eu nu am înțeles un lucru absolut deloc. Dacă ce s-a scris în presă despre el în urmă cu ceva timp este adevărat, atunci locul lui nu este în biroul directorial al stațiunii, ci undeva la umbră și răcoare, iar dacă ce s-a scris este calomnie, locul umbros de care aminteam ar fi trebuit să fie ocupat de semnatarul acelor rânduri. Se prea poate ca pe rol să fie intentat vreun proces, dar nu am cunoștință despre așa ceva, drept urmare rămân cu marea mea nedumerire, care tinde să fie obicei la noi la români: „A fost sau nu a fost?” Vom trăi și vom vedea dacă normalitatea își va face curs prin urbea noastră sau se va întâmpla ca-n snoava aceea cu rabinul care le dă dreptate la toți. Întrucât zicala latină „verba volant, scripta manent” (vorba zboară, scrisul rămâne) a fost și este mereu actuală, probabil într-o zi vom afla care a fost adevărul și care au fost jumătățile de adevăr sau altfel spus, de minciună, că tot pe acolo e! Până atunci, vorbesc faptele, adică o manifestare organizată și coordonată ca la carte, care chiar ne face să fim mândri că suntem botoșăneni. Și dacă timpul va încețoșa anumite aspecte, ecoul târgului care a avut ca element central rasa Karakul va dăinui multă vreme și în mintea participanților, dar și pe pășunile patriei. Mai ales că este imposibil de disociat respectivul cuvânt de denumirea plaiului nostru, Botoșani!
