Numită „cel de-al optulea stâlp al Rusiei” de către Sfântul Ioan de Kronstadt, a fost o personalitate rară și cu totul harismatică a Bisericii Ortodoxe din Rusia, manifestând darurile duhovnicești ale înainte vederii și tămăduirii încă din copilărie.
Matrona Dimitrievna Nikonova s-a născut în anul 1881, în gubernia Tula, într-o familie de țărani săraci, cu patru copiii. Natalia, mama sa, a avut un vis în care viitorul ei copil i s-a arătat în somn sub forma unei păsări albe, cu chip omenesc, având ochii închiși. La naștere, apropiații au constat că fetița era oarbă.
La Botez i-au pus numele Matrona. Precocitatea ei duhovnicească s-a manifestat în mai multe feluri. „Peste ani, o prietenă povestea că, pe când Matrona era încă sugar, mama ei se plângea: «Ce sa fac? Fata nu primește sân miercurea și vinerea, în aceste zile doarme întruna. Mi-este imposibil s-o trezesc». Încă din copilărie, în timpul nopții, când părinții dormeau, ea se furișa la colţul sfânt şi, într-un mod de neînțeles, lua de pe raft icoanele, le așeza pe masă şi, în liniștea nopții, se juca cu ele”.
Prin rugăciunile ei oamenii primeau vindecare de boli și mângâiere în necazuri. În consecință, au început să vină în casa Nikonovilor tot felul de oameni, căruțe cu bolnavi din satele și comunele învecinate, din tot județul, chiar și din alte județe, precum și din alte gubernii. Erau aduși bolnavi care nu se puteau ridica din pat și pe care fetița îi punea pe picioare”.
La vârsta de paisprezece ani a ajuns, însoțită de o prietenă, în catedrala Sf. Andrei, unde slujea Sfântul Ioan de Kronstadt. După încheierea slujbei, Sfântul a rugat lumea adunată să îi facă loc Matronei, adresandu-i acesteia chemarea: „Matronuska, vino la mine! Iată vine schimbul meu – al optulea stâlp al Rusiei”.
În 1925 s-a mutat la Moscova. Datorită lucrării ei duhovnicești, pe care a făcut-o aici timp de treizeci de ani, comuniștii au căutat să o aresteze.
Fără succes, însă: „Se mai povestește că, întrucât prevedea cu duhul neplăcerile, Matrona părăsea anumite case în grabă în totdeauna în ajunul venirii la ea a miliției, deoarece locuia fără viză. Erau timpuri grele și oamenilor le era frică să o treacă în cartea de imobil. Astfel, ea s-a salvat de la represiuni nu numai pe sine, ci și pe gazdele care o adăposteau”.
„Odată a venit un militar s-o aresteze pe Matrona, dar ea i-a spus: «Du-te, du-te mai repede acasă, ai o nenorocire. Iar oarba nu va pleca nicăieri de aici, eu stau în pat, nu plec nicăieri.» El a ascultat-o. A plecat acasă: soția lui se arsese la lampa de gaz. A reușit s-o ducă la spital. A doua zi, când s-a dus la serviciu, a fost întrebat: «Ei, ai arestat-o pe oarbă? Pe oarbă n-o voi aresta niciodată, a răspuns el»”.
Matrona era și o foarte bună sfătuitoare.
„De obicei nu vorbea mult, ci răspundea scurt la întrebări. Au rămas de la ea câteva sfaturi cu caracter general. Maica sfătuia să ne împărtășim cât mai des cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Apărați-vă cu crucea, rugăciunea, apa sfințită, cu împărtășirea cât mai deasă… în faţa icoanelor să ardă candele”. De asemenea, învăţa să-i iubim și să-i iertăm pe bătrâni și pe cei neputincioși. (…) Matrona nu îngăduia să dăm importanţă visurilor.”
Sfânta Matrona a trecut la cele veșnice pe 2 mai 1952.
– Preot Olivian SANDU