Acum câteva decenii povestea aia cu lâna de aur nu era chiar poveste. Poate părea greu de crezut pentru cei mai tineri, dar a existat o perioadă în care lâna putea ajuta la pricopsirea gospodarilor. Cel puțin în teorie, deoarece aveau grijă comuniștii ca munca individului să devină prestație patriotică. Încă îmi aduc aminte de zilele în care bunicii căutau în stânga și-n dreaptă lână să predea la contract, cum era pe atunci. Cumpărau scump ca să predea pe mai nimic către stat.
Tot din acele vremuri îmi aduc aminte de mașinile Aro, mândria țării, care erau accesibile poporului, dar doar prin reprezentanți. Și ciobanii care aveau multe oi își puteau permite așa ceva. În parte pentru că predau cantități mari de lână la stat, dar și pentru că mai predau ce trebuie cui trebuie, că nu toată lumea era interesată de colțuni de lână. Obiceiul a perpetuat; încă mai avem supărător de mulți polițiști și judecători care pun botul la un cășuleț sau la un leș de miel.
Da, au existat vremuri când lâna era cu adevărat de aur. Revoluția industrială s-a cam cerut făcută și datorită schimbărilor și necesităților din industria textilă. Clasificarea raselor de oi se făcea în funcție de grosimea firului de lână și nu de cantitatea de lapte sau conținutul de grăsime; laptele fiind considerat un produs secundar. Însă acele vremuri au apus și, în momentul de față, lâna e mai degrabă o pacoste decât binecuvântare sau rost de afacere. Practic, costă mai mult să tunzi o oaie decât lâna acesteia. Asta presupunând că poți găsi pe cineva dispus să cumpere lână, pentru că interesul pentru acest produs tinde spre zero de când cu fibrele sintetice. Astfel, pe lângă stâne, au apărut de ceva ani mormane care, privite de departe, arată ca niște derdelușuri de zăpadă murdară. De aproape arată a exact ceea ce sunt, și anume depozite de lână în aer liber.
Și, ca și cum nu ar fi de ajuns, s-au trezit cei de la butoane că e cazul să dea o lege pe baza căreia ciobanii care aruncă lâna sau îi dau foc sunt pasibili de închisoare. Într-o țară în care guvernanții se laudă cu succesul campaniilor de ecologizare gen „Curățăm România”, când se strâng sute de tone de deșeuri, legea asta sună aiurea de tot. S-a creat cadrul legislativ prin care aruncătorii de lână sunt pedepsiți și cam atât. Pe nimeni nu interesează lâna ca atare. O arunci sau îi dai foc? Plătești. Statul are nevoie de parale… Bine, asta în teorie, deoarece cei îndreptățiți să dispună sancțiuni au și ei nevoi. Nu de alta, dar dacă iei județul la pas ai impresia că urmează să ne invadeze otomanii sau tătarii. Câmpurile sunt pârjolite ca în vechime, însă autoritățile cu competență în domeniu nu se laudă cu cine știe ce amenzi. Cu alte cuvinte, ce e de rezolvat se va rezolva ca și până acum; nu contează ce legi există. Însă disprețul statului față de cetățean nu poate fi trecut cu vederea. Guvernul a aprobat actul normativ și speră ca încălcarea acestuia să-i aducă parale-n visterie.
În condițiile în care capacitatea de prelucrare a lânii e doar de vreo șaizeci de tone la nivel de țară și producția e de peste 20.000 de tone, e clar că vor fi probleme, dar pe guvernanți nu-i doare de așa ceva. Au pus ei la cale un sistem prin care lâna să poată fi preluată de la producători și distrusă (dacă altfel nu se poate) în condiții de siguranță ecologică? Subvenționează cu ceva pe cei care produc lână de aruncat? Face ceva statul pentru cetățeni? Evident, nu. Statul e interesat doar să sancționeze, fără să ofere și mijloacele necesare pentru ca producătorul de lână să poată respecta legea. Pe alte meleaguri lâna încă mai are căutare (în Germania se folosește la termoizolații), la noi nu. La noi guvernul vrea să o folosească împotriva celor care încă se mai încăpățânează să muncească în țara asta. Să-i pună la amenzi cât mai consistente, dacă se poate. Zece mii de lei amenda minimă… Câtă lână trebuie să vinzi să plătești așa ceva? A, am uitat. Cine cumpără lână? Nimeni, statul preferă amenzile.
