De când ne știm oamenii își fac daruri de Paști, cât mai frumoase, cât mai de preț, purtătoare de gânduri și sentimente nobile, dar și de benefice doriri de noroc. Ei bine, cred că în acest an, ni s-a dăruit tuturor, în chip simbolic, un dar inestimabil, purtătorul unui nume de mare preț.
Așa am considerat eu că este și noua carte realizată în ”chilia” sau ”atanorul” tainic de unde doamna Liliana Bobu, reprezentanta Asociației culturale ”Regal d’Art” din Botoșani, izvodește ritmic ;i trudnic roadele unuia dintre noile sale proiecte înalt culturale. După ce a dat la iveală cărți de mare frumusețe bibliofilă dedicate unor personalități de valoare precum Eminescu, Ana Blandiana, Eugen Doga, Nicolae Dabija și încă alții, a purces la realizarea unei serii de cărți deosebite ce poate fi considerată o Integrală Grigore Vieru. După ce a editat o carte de aforisme, alta, cuprinzătoare, dedicată poeziei de dragoste, în care s-a putut revela măiestria și originalitatea poetică a acestuia, încă puțin cunoscută în această parte a Prutului, următorul volum, aflat tot în categoria Opera Poetică, este dedicat poeziei sacre, sub titlul Bucuria tăcută.
Și această nouă carte de dimensiuni grandioase este realizată în maniera cunoscută a acestei categorii, respectiv, fiind îmbrăcată în catifea (de astă dată de culoare neagră), gravată cu litere aurii și purtând un însemn special, atașat în partea inferioară. De astă dată, acesta este unul – firește consonant temei tratate – și anume, reproducerea din metal aurit a creației lui Albrecht Durer, Mâinile rugătoare.
Prefața cărții, semnată tot de acad. Mihai Cimpoi, este o adevărată și cuprinzătoare dizertație doctorală asupra acestei teme foarte puțin abordată în aprofundarea liricii vierene. Iată un extras concluziv într-o încercare de relevare a acestei sinteze a quasi-necunoscutei laturi a creației sale: ”Erijat în postura de poet sacru, Grigore Vieru are conștiința că taina divină, ocrotitoarea a tot ce ființează, este cea care va spulbera tot ceea ce este potrivnic naturii și stării naturale: ”Ci iată, din truda,/ Din aburii sângelui,/ Pe care îi pierdem, /Oblăduitor,/ Misterul răsare/ Din zare în zare.// Zadarnic ne împărțiți/ Dinainte coliva/ Căci tot ce împotrivă ne stă/ De tainele noastre/ Pieri-va, pieri-va!” (Morile). Postfața cărții este semnată de Sava Bogasiu (Pr. prof. dr. Mihail Milea) și este intitulată în chip expresiv ”Un sacerdot al logosului – Grigore Vieru”
Structura cărții este una deja consacrată în această serie inițiată de autoare. În primul rând, sunt alese și reproduse (în litere cursiv-savante) poemele lui Vieru încadrabile în această temă, ținând cont de marea dificultate a obținerii lor, dat fiind că această categorie de poeme a fost creată și emisă într-o mare parte a acelui timp total nefavorabil exprimării credinței. Ca de obicei, fiecare poem este prelungit subtil printr-o splendidă expresie plastică adecvată, tablouri aparținând unor plasticieni inspirați și purtând câte un citat poetic, și acesta savant ales și adecvat. Dar și poemele acestui incunabul sunt, nu o dată, dedicate de poet unor alese personalități, așa că găsim printre acestea nume ca: Înalt Preasfințitul Daniel, Preafericitului Teoctist, lui Constantin Galeriu, memoriei lui N. Steinhardt, dar și lui Arian Dinu Rachieru și încă altora.
Poemele acestei categorii poartă pecetea mirabilă a creației lui Vieru, fiind, nu o dată, inspirate din ludicul colindelor copilăriei, iar celelalte, având în plus o profunzime și o gravitate specială, inspirată, desigur, din sentimentul autentic al căii sacre pe care erau trimise către Înalt. Și acest tom trudnic și impecabil lucrat contribuie la iluminarea – pas cu pas –, a valorii perene a acestui poet de Har autentic, găzduit în aceeași ființă cu tribunul și patriotul de impecabilă sinceritate și devotare față de marile valori destinale ale Neamului.
Prin toate aceste atribute ale acestei cărți se relevă tot mai mult faptul că este aproape impropriu și incomplet termenul de ”carte” în acest caz, ea fiind și asta, dar și album de artă și încă multe altele peste, meritând, de fapt, un nume nou și încă nefolosit anterior.
