A fost soția împăratului Dioclețian; deci văzând ea că Sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu și sănătos, s-a înfățișat împăratului, în vreme ce aducea el jertfă idolilor, şi s-a mărturisit pe sine creștină înaintea împăratului. De aceea a fost pusă în închisoare; după acestea, dându-se hotărâre ca să fie tăiați Gheorghe și Alexandra, aflând ea aceasta în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu, și și-a dat sufletul. Iar Apolo şi Isachie și Codrat, fiind slugi împărătesei Alexandra, și văzând-o pe ea că a renunțat la toate pentru Hristos, au crezut și ei și au murit pentru El.
Sfântul Ianuarie
A fost episcopul orașului Benevento din Italia, a primit mucenicia la anul 305, în timpul persecuțiilor împăratului Maximian. Sfântul Mucenic Ianuarie a fost supus la numeroase chinuri, suferind torturi de neimaginat, dar pe care el le-a îndurat cu blândețe, întărit fiind de harul Duhului Sfânt.
Trupul Sfântului Mucenic Ianuarie l-au dus în Napoli, îngropându-l în biserică. Au fost consemnate numeroase minuni petrecute la mormântul Sfântului Ianuarie. Dintre acestea amintim minunea care s-a făcut unei văduve, al cărei fiu a înviat, după ce ea a luat icoana Sfântului Ianuarie şi apoi a așezat-o pe trupul fiului ei mort.
Joia Mare
Prăznuim în această zi spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos, Cina cea de Taină în cadrul căreia Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul Patimilor prin prinderea Domnului.
În cadrul Cinei cea de Taină a fost instituită Sfânta Euharistie. Cina cea de Taină a avut loc după spălarea picioarelor de către Mântuitorul Iisus Hristos. Facem precizarea că pentru poporul evreu Paștile semnifică trecerea din robia egipteană la libertate. În amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaică sacrifică un miel şi-l mănâncă cu azimă şi ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifică viața petrecută de israeliți în timpul robiei egiptene.
Mielul jertfit şi mâncat de evrei când serbau Paştile era o prefigurare a lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii (Ieșirea 12, 46) şi Se oferă ca hrană pentru viața veșnică.
La această Cină, Mântuitorul Se dăruiește pe Sine sub chipul pâinii şi al vinului. S-a dăruit și continuă să Se dăruiască în cadrul fiecărei Liturghii.
După Cină, Hristos merge împreună cu ucenicii Săi în grădina Ghetsimani. Se roagă înainte de Patimile Sale pentru Sine, pentru Apostoli şi pentru toți credincioșii: „Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viața veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui… Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău, pe care Mi i-ai dat ca să fie una precum suntem şi Noi… Dar nu numai pentru ei Mă rog, ci şi pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa şi aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”.
Tot în noaptea aceasta urmează vânzarea, prinderea și judecata Mântuitorului, fuga ucenicilor, trădarea lui Petru, regretul și moartea lui Iuda.
În biserici se face Denia celor 12 Evanghelii în care se va prezenta tot supliciul Mântuitorului.
– Preot Olivian SANDU
