Aflându-ne în Săptămâna Mare, subiectul acestui editorial nu are legătură cu mizera viață materială. Azi vom încerca să ne înălțăm puțin și să cuprindem cu mintea și privirea frumosul, adică artele. Dintotdeauna în Botoșani artele și-au făcut, printre ramuri de timp, cuiburi statornice. Că a fost vorba de literatură sau sculptură, muzică sau pictură, teatru sau cinematografie, colțul de rai în care locuim a lansat pe orbita culturală a poporului român o mulțime de artiști care, dacă ar fi să-i amintesc în editorialul de față, aș ocupa întreaga ediție de azi a „Monitorului de Botoșani”. Tocmai de aceea sunt nevoit să recurg la niște sinteze. Sinteze pe simeze, asta e tema de azi, adică o incursiune stângace în lumea artelor plastice botoșănene contemporane. Cu siguranță toată lumea știe că polul, epicentrul sau, mai pragmatic spus „kilometrul zero” al artelor plastice din Botoșani este locul numit atât de sugestiv, „Galeriile de artă <Ștefan Luchian>” din imediata apropiere a Instituției Prefectului. Aici, în orice sezon, sunt organizate o mulțime de expoziții ale căror vernisaje sunt transformate în adevărate evenimente ale târgului. Astfel, numai în ultima lună în acest perimetru al frumosului au fost organizate două expoziții de pictură, „Arta la … feminin” și „Salonul de primăvară”. După cum spune și numele, expoziția „Arta la … feminin” a reprezentat o pistă de lansare, confirmare sau … răsconfirmare pentru reprezentantele sexului frumos prinse în mrejele colorate ale picturii. Au expus zeci și zeci de artiste din toată țara, lucrările lor fiind dedicate memoriei sculptoriței Iulia Oniță, născută în anul 1923 la Dorohoi (d. 1987). „Salonul de primăvară” și-a intrat în rol imediat după „Arta la … feminin”, de data aceasta pe simeze tronând și lucrări … nefeminine! Artizanii celor două expoziții sau, în termeni de specialitate, curatori, au fost muzeografa Ana Coșereanu și pictorul Liviu Șoptelea, membru al UAP. Cei doi au reușit ca după o muncă asiduă care a cuprins nu numai organizarea efectivă, dar și selectarea lucrărilor, amplasarea corectă în spațiu, promovarea manifestărilor, dar și asigurarea unui climat extrem de plăcut în incinta expozițională. Despre lucrările expuse nu-mi pot exprima un punct de vedere profesionist, eu fiind aproape profan în acest domeniu. Personal, multe, foarte multe lucrări mi-au plăcut, dar una e ce-mi place mie și cu totul alta ce este valoros sau în trend. Ceea ce m-a impresionat a fost atitudinea celor doi curatori, care au știut să concentreze și să dozeze culorile unei primăveri ciudate cum nu a fost niciuna de când ne știm, într-un tablou cald, real și extrem de plăcut. Prezentările de excepție ale Anei Coșereanu au constituit, și cu prilejul celor două vernisaje, un balsam pentru suflet. De altfel, harul de a vorbi al Anei nu a fost o noutate pentru mine, am mai asistat de multe ori la prelegerile domniei sale, prelegeri care exprimă atât de frumos și atât de profund ceea ce vrea să transmită, încât pur și simplu rămâi transpus și fascinat ascultând-o. Vorbele ei par a fi un tablou pitoresc în care orice silabă, orice cuvânt și orice propoziție, frumos colorate, sunt puse exact acolo unde le e locul. Și dacă tot am pomenit de tablou, ca el să fie complet este neapărat necesar să consemnez aici faptul că Ana Coșereanu a fost și … participantă la cele două expoziții cu câteva lucrări proprii, ceea ce, pentru neinițiați, a constituit o frumoasă surpriză. Una peste alta, dacă Ipoteștiul este inima culturală a județului, atunci „Galeriile de artă <Ștefan Luchian>” sunt cu siguranță plămânii artelor plastice botoșănene, care respiră atât de tihnit, regulat, profund și datorită eforturilor celor doi artiști, Ana Coșereanu și Liviu Șoptelea. Profesionalismul, acuratețea și îndârjirea cu care cei doi promovează frumosul într-o perioadă extrem de urâtă, m-au determinat să scriu aceste rânduri. Abandonați televizoarele! Decât spălatul creierului, mai bine clătitul privirii! Pășiți așadar pragul „Galeriilor” și veți vedea frumosul la el acasă!
