Invocarea numelui Sfântului Teotim al Tomisului – la lucrările Sinodului IV ecumenic (Calcedon, 451) – ca autoritate a dreptei credințe, constituție pentru noi, românii, o mărturie de mare preț privind izvoarele ortodoxiei românești în creștinismul daco-roman.
Detalii despre viața sa ne-au rămas din scrierile unor importanți autori ce au trăit în perioada sa. Astfel, Fericitul Ieronim îl menționează pe la anul 392 cu titulatura de „Scythiae Tomorum episcopus”. Despre Sfântul Teotim I, istoricul bisericesc Sozomen scria că ducea o viață ascetică, purta plete lungi şi se bucura de calificativul de „filosof”. El a fost educat în filosofia monahală, care presupunea a iubi şi a practica înțelepciunea trăirii monahale, adică „asceza”, și în cultura şi filosofia greacă. Un alt scriitor creștin, Socrate, spunea despre Sfântul Teotim că „era cunoscut de toți – împărați, episcopi, călugări, credincioși şi barbari – pentru evlavia şi corectitudinea vieții sale”.
Despre episcopul de Tomis auzise chiar împăratul bizantin Arcadie, datorită prieteniei legate cu Sfântul Ioan Gură de Aur. Din scaunul arhieresc al Constantinopolului, marele ierarh îi trimitea lui Teotim călugări misionari „pentru nomazii sciți de la Istru”, probabil la cererea acestuia. În anul 400, Sfântul Teotim lua parte la un sinod local din Constantinopol, convocat de Sfântul Ioan Gură de Aur împotriva învățăturii eretice a episcopului Antonin al Efesului. Aprecierea de care se bucura ierarhul tomitan în rândul celorlalți episcopi reiese și din faptul că, în lista celor care semnau documentele sinodului, Teotim era menționat pe primul loc.
Miercurea Mare
Ziua în care Iuda l-a vândut pe Iisus. Tot astăzi se face pomenirea femeii celei păcătoase care a uns cu mir picioarele Domnului.
În Ierusalim se urzea în taină răzbunarea fariseilor și a cărturarilor, care hotărăsc moartea Mântuitorului. Miercurea este ziua în care cărturarii și fariseii au făcut sfat pentru prinderea și uciderea Mântuitorului, temându-se de puterea pe care o avea asupra mulțimilor. „Și împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleșug, și să-L ucidă” (Matei, 26.4). Ceea ce determină acest plan este INVIDIA lor care i-a orbit. Trădarea lui Iuda este neașteptată, căci momentul uciderii Mântuitorului era plănuit după Paști. Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece apostoli, se duce la arhierei pentru a-L vinde pe Hristos: „A zis: «Ce voiți să îmi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?» Iar ei i-au dat treizeci de arginți. Și de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei, 26, 15-16).
De ce a trădat Iuda ..?. sunt multe teorii (unele chiar îl îndreptățesc), cert este faptul că era iubitor de bani și hoț. Se pare că, pentru patima lui, Mântuitorul l-a pus chiar casier.
Singura lumină în ziua aceasta este femeia păcătoasă care S-a apropiat de Mântuitorul cu un vas de alabastru cu mir scump și l-a turnat pe capul Lui, când ședea la masă în Betania, în casa lui Simon Leprosul. „…turnând acest mir pe trupul Meu, M-a pregătit pentru îngropare. Și drept vă spun: oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în lumea toată, se va spune și ce a făcut ea, spre pomenirea ei”. (Matei, 26,6-13).
Două inimi, una umplută de diavol, cealaltă umplută de Duhul Sfânt.
De atunci ziua de miercuri este zi de postire în tot anul pentru că este ziua trădării. Iuda a trădat o dată, dar noi trădăm în fiecare zi, de multe ori mai grav de cât a făcut-o el și pentru mult mai puțin.
– Preot Olivian SANDU
