Considerat ani buni drept un produs de lux, telefonul patentat de Graham Bell în 1876 a devenit astăzi cel mai indispensabil accesoriu al omului modern. Orice poate fi uitat sau pierdut pe undeva, de la acte până la portofelul cu bani, dar dacă lipsește din varii motive telefonul, încep trepidațiile și o neliniște cât casa îl cuprinde pe nefericitul în cauză. Rolul telefonului la momentul actual este crucial și când spun asta nu mă gândesc decât la funcția lui de bază și anume aceea de a facilita convorbirile dintre persoane aflate la distanță. Celelalte funcții, o mulțime, de altfel, au și ele rolul lor dar nu într-atât cât cea de bază. Mai mari sau mai mici, mai ochioase sau mai … fade, telefoanele sunt astăzi, corp comun cu titularul. Tocmai de aceea, modalitatea, locul, și timpul de utilizare al acestora ar trebui să respecte niște reguli de bun simț, de conduită, de adaptare la situația în care posesorul lui se află la un moment dat. Astfel, este o iresponsabilitate crasă să traversezi strada, chiar pe la trecerea de pietoni, cu „cărămida” la ureche. În primul rând, atenția este total absorbită de subiectul discuției apoi frontul vizual este puternic diminuat datorită, cum spuneam, „cărămizii” ținute la ureche. Mulți consideră că, fiind pe trecerea de pietoni, sunt în siguranță deplină, răspunzător pentru asta fiind conducătorul auto. Și dacă acel conducător te schilodește sau, și mai rău, la ce ți-a folosit iluzoria certitudine că te păzește altul? Apoi, la biserică, ceremonii sau spectacole (teatru, film, etc.) este o chestiune de minim bun simț să-ți dai telefonul pe silențios. În primul rând te respecți pe tine și apoi pe cei din jur. Se știe că o discuție telefonică este un dialog între două persoane. Un dialog intim, cumva. Din păcate vezi pe stradă indivizi sau individe care țin telefonul la ureche și țipă de trezesc și polițiștii locali adormiți în mașină. Nu știu dacă putem învăța de la americani multe lucruri bune din filmele lor dar, dacă ați observat, este un obicei ca atunci când le sună telefonul să se scuze politicos și să se retragă pentru convorbire într-o altă incintă sau într-un colț ferit cât de cât de ochii și mai ales urechile lumii. Bine, la americani e altceva, ei le pot spune foarte natural partenerilor lor de viață: ”Nu mai pot vorbi, trebuie să închid” și în secunda doi apasă pe butonul roșu. Această atitudine, la noi la români ar constitui cu siguranță trădare, adulter, nesimțire, lipsă de respect! Până nu explici partenerului de viață unde ești, cu cine și motivația încheierii convorbirii concentrată în măcar câteva fraze detaliate, nu ai nicio șansă să ai liniște atunci când ajungi acasă. O altă meteahnă a românilor legată de telefon se referă la refuzul de a răspunde la apelul unor persoane ori necunoscute ori, oarecum, indezirabile. Această manieră de comportament denotă una din două: ori ești dator, ori ești laș. Primul caz nu-l mai dezvolt. Despre al doilea ar fi multe de spus dar rezum totul într-o frază: lipsa de curaj de a-i spune interlocutorului de ce nu agreezi apelul lui este clar, o probă de lașitate întâlnită azi, de la vlădică și până la opincă. Pe de altă parte, dacă facem o statistică, o să realizăm că din zece telefoane primite, nouă sunt … purtătoare de doleanțe. Fiecare vrea ceva de la tine. Doar al zecelea poate fi cineva care îți dă ceva, inclusiv o veste bună. Dacă acesta vă este raționamentul, gândiți-vă la ultimele zece telefoane pe care le-ați dat și trageți singuri concluzia: cu siguranță ați vrut ceva, ați solicitat ceva. Tocmai de aceea statistica prezentată mai sus nu trebuie să nu ne schimbe nici atitudinea și nici modul de tratament al celor din jur în agenda cărora sălășluiește numărul nostru de telefon. Una peste alta, totul derivă de la nivelul de educație, de civilizație, de cultură și aș spune și de … omenie. Din păcate, rândurile de față cu siguranță vor fi citite de oamenii cu șapte ani de acasă și nu de ceilalți. Ceilalți vor continua să traverseze strada cu cărămida la ureche, să urle în telefon pe stradă, să le sune alarma la teatru sau să nu răspundă la telefon după ce aruncă o geană să vadă cine îi caută. Cum spuneam, totul e o chestie de bun simț, educație și toate celelalte care derivă din acestea!
