A viețuit între anii 578-649. A intrat în cinul monahal la vârsta de 16 ani. Sfântul Ioan Scărarul l-a avut ca povățuitor pe Cuviosul Macarie, timp de 19 ani. După moartea părintelui său duhovnicesc, Sfântul Ioan Scărarul s-a retras într-o peșteră, unde a dus o viață aspră vreme de 40 de ani. A fost vreme îndelungată egumen al mănăstirii din Muntele Sinai. El este autorul lucrării „Scara”, carte care ne descrie viața duhovniceasca sub forma unei scări cu 30 de trepte care ne duce spre Dumnezeu. „Scara” a fost tradusă în limba română de părintele Dumitru Stăniloae şi se afla cuprinsă în volumul al IX-lea al Filocaliei.
Biserica i-a închinat Sfântului Ioan Scărarul a patra duminică din Postul Sfintelor Paşti. Sfântul Ioan Scărarul mai este cunoscut sub numele de Ioan Sinaitul, datorită faptului că a fost egumen la Mănăstirea Sinai. Însă, pentru erudiția şi cultura sa, este numit şi Ioan Scolasticul. Numele de „Scărarul” sau Climacus, vine de la principala sa operă, intitulată Scara Paradisului.
Scara virtuților are 30 de trepte prima fiind „retragerea” sau desprinderea de lume – spune sfântul Ioan – cea fără de care nu se poate începe. Aici omul este sfătuit ca din când în când să se scoată pe sine din lume și să se retragă în sufletul său – „acolo unde este adevărul despre fiecare”. Sf. Ioan recomandă de este posibil retragerea în singurătate, iar de nu retragerea din viața socială.
Treptele Scării sunt următoarele: Despre lepădarea de lume, Despre neîmpătimire, adică neîntristare, Despre înstrăinare, Despre ascultare, Despre pocăință, Despre amintirea de moarte, Despre bucuria plânsului, Despre nemâniere și blândețe, Despre ținerea de minte a răului, Despre grăirea de rău, Despre limbuție și tăcere, Despre minciună, Despre trândăvie, Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul, Despre puritate și înfrânare, Despre iubirea de arginți, Despre sărăcia alergătoare către cer, Despre nesimțire (scil. indolență, insensibilitate), Despre somn și rugăciune și despre cântarea de psalmi în comun, Despre privegherea trupească și duhovnicească, Despre nebărbăteasca temere, Despre slava deșartă, Despre mândrie și blasfemie, Despre blândețe, simplitate, nerăutate și viclenie, Despre minunata smerenie, Despre deosebirea gândurilor (discernământul), Despre isihia (liniștea) trupului și sufletului, Despre sfânta și fericita rugăciune, Despre liberarea de patimi (apathia), despre desăvârșire și despre învierea sufletului, Despre legătura celor trei virtuți, adică credința, nădejdea și dragostea.
Lucrarea se sfârșește cu un Cuvânt către păstor (stareț), adresat Sf. Ioan din Rait.
– Preot Sandu OLIVIAN
