Pe fondul comunicării ineficiente a autorităților, asistăm, la fel ca în pandemie, la manipulări grosolane. La rostogolirea acestora ajută mulți și factori de decizie din România. Generali ai armatei române, profesori de la Colegiul Național de Apărare sunt pro Putin, aleși ai statului gen Diana Șoșoacă fac propagandă rusă pe față sau mai pe furiș, cazul lui George Simion.
Practic, singurul care vorbește clar despre război, o agresiune a Rusiei în Ucraina, este președintele Iohannis însă, după ce a adus la guvernare alianța PSD-PNL, credibilitatea sa este foarte scăzută. Mai trebuie menționat și premierul Ciucă, care a reușit, în fine, să citească un discurs despre război zilele trecute.
Majoritatea românilor nu îi iubește pe ruși, așa că agenții de influență ai Moscovei folosesc alte metode. Dar asta nu înseamnă că nu au succes.
La începutul pandemiei, în prima perioadă de carantină, românii s-au purtat admirabil, au respectat toate regulile și au sprijinit eforturile pentru a împiedica răspândirea bolii. Mai târziu însă, pe măsură pe agenții haosului și-au răspândit propaganda, atitudinea oamenilor s-a schimbat major, aspect la care a contribuit și nepriceperea statului român în gestionarea crizelor.
Cum avem din nou în față o serie de perioade de criză, iar statul român nu dă semne că ar acționa mai coerent, există posibilitatea să asistăm la același scenariu vizavi de războiul Rusiei în Ucraina.
Tehnica nu s-a schimbat. Se mizează pe emoții negative, pentru că se propagă de câteva ori mai rapid decât cele pozitive și sunt preluate discursuri marginale din societate și prezentate ca fiind proeminente.
Vectorii dezinformării nu s-au schimbat nici ei. Majoritatea provin din Rusia. Apoi mai sunt partidele politice, mai bine zis membrii lor, care caută să profite politic de un anume context. Și cetățenii angrenați în acest tăvălug. Nu toți cetățenii sunt așa-numiții „idioți utili”, folosiți de propagandă fără ca ei să conștientizeze, unii sunt contra din spirit de frondă, pentru a contesta orice autoritate, iar cei mai mulți pentru că au un interes în asta, financiar sau de altă natură. Mai e de notat aici că, deloc surprinzător, mulți din adepții diverselor teorii conspiraționiste legate de Covid-19 au devenit, brusc, purtători de mesaje pe placul Moscovei.
Narațiunile strategice lansate de agenții de propaganda lui Putin nu sunt multe, dar sunt bine alese.
De ce nu ajutăm românii săraci în loc de ucraineni?
Deocamdată este principala direcție. E foarte ușor de intuit de ce. Un soldat din armata ucraineană se simte mult mai relaxat știind că familia lui este în siguranță. Și e mai eficient în luptă.
Mesajul apelează la lipsa de empatie a românilor, vizibilă în pandemie, și are destul de mulți adepți deja și pentru că, într-adevăr, România e o țară cu mulți oameni necăjiți.
Însă e o temă falsă. Majoritatea covârșitoare a activităților legate de refugiați aparțin unor ONG-uri. Iar programele sociale ale asociațiilor respective sunt deschise, nu s-au închis. Se pot dona bani, ca și până acum, pentru construcția de spitale, case, pentru copii orfani, bolnavi, pentru bătrâni singuri, pentru activități ecologice și multe, multe alte domenii.
Cei care întreabă, aparent nevinovat, „pe când un concert caritabil și pentru copiii români, nu doar pentru cei ucraineni?” nu spun sau nu știu că numai la Botoșani au fost vreo zece activități de acest gen din 2021 încoace. Din două motive. Unii nu au donat în viața lor un bănuț. Iar pe ceilalți nu ajutorul pentru copii îi interesează, ci urmăresc să semene îndoială vizavi de ajutorul acordat celor care fug din calea războiului. Pentru că asta nu trebuie uitat, vorbim de victime de război, majoritatea femei cu copii, trecuți prin experiențe îngrozitoare.
Tema se ramifică și prin afirmații de genul refugiații au mașini scumpe, haine scumpe, deci nu au nevoie de ajutor. Sau de relatări despre comportament urât al refugiaților față de românii care i-au găzduit.
Există chiar și aspecte hilare, unde militanți anti-Covid cunoscuți își exprimă îngrijorarea că ucrainenii nu sunt vaccinați și vor aduce Covid în România.
Putin a fost provocat de NATO, nu a avut altă opțiune
Aici vedem sau citim opinii ale unor pseudo-specialiști care vor cita tratate internaționale și diverse desfășurări istorice, de după al doilea război mondial, neapărat. Dacă ar povesti de la începutul războiului, am găsi URSS și Germania ca state agresoare, atacând și împărțind Polonia, poveste pe care rușii încearcă din răsputeri să o facă uitată.
E o tehnică obișnuită în manipulare, se aruncă o aglomerare de jumătăți de adevăr, iar pe baza lor se trag niște concluzii false. Fiind atenți la îngrămădirea de „dovezi”, nu mai sesizăm fracturile logice din demonstrație.
Și aici lucrurile sunt simple. Trebuie să urmărim faptele. Regimul Putin a atacat o altă țară liberă, cu tancurile, provocând distrugeri îngrozitoare, ce se încadrează la crime de război. În Europa, anul 2022. Fără nici un motiv. Astea sunt faptele și nu pot fi negate. Restul e doar propagandă.
Nu mai trăim în paradigma anului 1945. Nici în cea a anului 1989, când dispărea Cortina de Fier. Lumea s-a schimbat, singura care nu s-a schimbat e Rusia. Care a rămas tot un peco deghizat în țară, cum spunea un președinte american, doar că acum exportă și cereale, iar ca bonus are bombe nucleare.
Nimeni nu îl amenință pe Putin, pentru că nu are de ce. Logica invaziei Ucrainei e doar o minciună oribilă. Marea putere a Rusiei nu mai există demult. Marea armată a Rusiei e o comedie, vedem imagini ce dovedesc asta zilnic.
Un semnal că aveți de-a face cu cei care împrăștie propagandă e că nu pomenesc niciodată traiectoria fostelor state comuniste. Care împreună au un PIB mai mare ca al Rusiei. Pentru că Rusia, din a cincea putere economică din lume, pe când era URSS, a ajuns acum să aibă o economie un pic mai mare a statului Ohio, din SUA. Sub luminata conducere a lui Vladimir Putin.
Acesta e de fapt pericolul cel mare pentru Putin. Că rușii află că se poate trăi decent, în democrație, unde nu te arestează nimeni dacă ieși la protest. Motivul invaziei nu e pentru că Ucraina vroia să intre în NATO. Ci că Ucraina intră în Uniunea Europeană. Iar peste 20% din ruși au legături strânse, de rudenie chiar, cu ucrainenii.
Acțiunile Rusiei ca stat agresor nu mai pot fi minimizate (cât timp ucrainenii nu aveau internet, senatoarea Șoșoacă tot îndemna lumea să caute și să vadă că nu e nici o distrugere în Ucraina). Acum vedem zilnic imagini cu grozăviile din țara vecină. Așa că propaganda rusă apasă pedala naționalismului, a faptului că relațiile dintre noi și ucraineni nu au fost tocmai cordiale. Românii sunt îndemnați să își ia înapoi teritoriile de la ucraineni, este amintit regimul minorității române din Ucraina.
Nici propaganda anti-UE și anti NATO nu sunt uitate. Uniunea Europeană e prezentată ca un cuceritor, narativul e deja cunoscut. Iar reacția dură la adresa Rusiei a dus și la un val de istorii privind războaiele americanilor în lumea arabă, pentru a valida cumva invazia din Ucraina. Evident, războaiele de cucerire și supunere duse de Rusia nu sunt menționate.
Nu vrem război la noi în țară
O altă linie pe care se militează extrem de susținut este pentru a activa defetismul. Cum spuneam, generali în rezervă ai armatei române apar cu declarații cum că, dacă va fi război, se va purta pe teritoriul României, nu al SUA. De aici îndemnul că avem treabă la noi în țară, nu are rost să ne băgăm în războaiele altora.
Chiar și politicieni importanți sunt de aceeași părere. Cu ocazia vizitei vicepreședintelui SUA, Kamala Harris, un semnal de sprijin foarte puternic din partea americanilor, pe grupul de discuții al PSD Iași, de exemplu, erau exprimate cel mai clare și limpezi păreri de sorginte rusă.
Aici intervine în completare o direcție de manipulare cu care s-au întâlnit toate statele din zonă. Orice ajutor pentru Ucraina e taxat drept un posibil afront pentru Putin, care se va supăra. Și, vezi bine, țarul rus nu trebuie supărat. Pentru a avea efect cumulativ, acuzele sunt adresate cel mai des celor care deja au imagine proastă din cauza mișcărilor politice sau a restricțiilor din pandemie, cum ar fi Iohannis, Arafat etc.
Dezinformarea profită de temerile, firești, de altfel, ale românilor. Narativul spune că dacă va fi un conflict cu Rusia (ceea ce e improbabil, deocamdată) luptele vor avea loc în România, iar restul UE va sta și va privi. Pentru că se lipește foarte bine de ce am învățat la școală, cum Ștefan cel Mare lupta cu turcii, apăra Europa și de aia ei s-au dezvoltat în liniște, vezi bine. Ce nu spun activiștii ruși e că dacă Ucraina dispare, nu mai e nimeni între noi și ruși, iar Putin recunoaște chiar el că nu se va opri.
Cum amploarea războiului și crimele rușilor nu mai pot fi negate, probabil tema defetismului va fi extrem de folosită în viitorul apropiat, pentru a încerca reducerea ajutoarelor către Ucraina, de orice fel, fie ele umanitare sau cu tehnică militară.
Toate aceste teme sunt rostogolite, în principal, în mediul online, dar și la unele posturi de televiziune. Însă reacția Uniunii Europene e mai dură, iar guvernul român se aliniază la această direcție. Ceea ce e bine, ca să nu ajungem ca în pandemie, când guvernul era nevoit să își facă politicile după fake-news, nu după realitate.
