Sala de sport din orașul Darabani a devenit în aceste zile adăpost pentru ucrainenii care continuă să vină la noi în țară, autoritățile locale și comunitatea mobilizându-se exemplar pentru a veni în sprijinul acestora.
Mame cu pruncii în brațe, tinere sau persoane mai în vârstă. Aceasta este imaginea de la centrul din Darabani. Cu ochii în lacrimi aceștia povestesc cât de timorați sunt de situația de la ei din țară, cum au fost nevoiți peste noapte să lase tot în urmă și să plece pentru a-și salva viața. În imaginea dezolantă, zâmbetele copiilor, care sunt prea mici să înțeleagă gravitatea care se întâmplă în Ucraina, aduc un aer de speranță că totul va fi bine.
„Ne este greu să înțelegem cum un singur om decide să oprească viața în țara noastră”
Printre refugiații sosiți la Darabani se află și o tânără care a venit cu copiii, fiind nevoită să lase tot și să plece temporar într-un loc în care să fie în siguranță, atât ea, cât și copiii ei.
„Într-o zi ne-am trezit nevoiți să lăsăm țara, casa, părinții, frații sau prietenii și am plecat cu copiii într-un loc în care să fim în siguranță. (…) Noi ne iubim țara, acolo avem afacerile, acolo învață copiii noștri. Sperăm să fim fericiți din nou în țara noastră. Ne este greu să înțelegem cum un singur om poate să ia o decizie să oprească viața în țara noastră”, a povestit printre lacrimi tânăra ucraineancă.
Tot la centrul de refugiați din Darabani se află și Yanna, care a venit ieri împreună cu mama ei, soțul ei fiind nevoit să rămână în Ucraina. Și aceasta a povestit, plângând, situația devastatoare prin care trece țara ei și că trebuie să stea departe de soțul ei, însărcinată fiind.
„Am venit cu mama mea și ne îndreptăm spre Germania la rudele soțului meu. Aveam două apartamente, iar acum efectiv nu mai avem nimic pentru că practic orășelul din care vin este distrus. Nu au murit oamenii, însă au lovit clădirile. Efectiv este război (…)”, a spus Yanna.
„Tata a trebuit să rămână la Kiev”
Tot la sala de sport din oraș care a devenit centru pentru refugiați, sunt venite de două zile Dasha, Susha, Varia și Yessi, patru surori, împreună cu mama lor. Dasha, cea mai mare dintre surori, ne-a povestit că intenționează să se îndrepte către Turcia, la mătușa lor, însă momentan nu știu exact când vor pleca. „Suntem aici de două zile, momentan nu știm când o să plecăm, suntem cu mama. Tata a trebuit să rămână la Kiev”, a spus Dasha, după care a început să lăcrimeze.
„Ce vină au ei?!”
De la deschiderea centrului de la Darabani și până astăzi au venit în jur de 260 de cetățeni ucraineni. Cei mai mulți dintre ei sunt în tranzit, stând doar pentru o noapte, iar în sala de sport sunt disponibile în jur de 100 de paturi. Aseară, de exemplu, au sosit în jur de 40 de persoane.
„Aseară (nr. sâmbătă) au fost mai puțini. Dar acum două zile am avut un șoc când am venit dimineață. Erau foarte foarte mulți. De asta s-a extins și în partea de sus a sălii. (…) La început oamenii erau reticienți, le era rușine să mănânce, foarte greu ne descurcăm și cu limba (…) Ți se rupe sufletul când vezi copii așa mici și inocenți și sunt nevoiți să treacă prin așa ceva. Ce vină au ei?!”, a povestit un reprezentant al primăriei orașului.