Mihai Ciucă (n. 18 august 1883, orașul Săveni, județul Botoșani – d. 20 februarie 1969, București) a fost un om de știință român, cercetător și profesor în domeniul bacteriologiei, a bolilor infecțioase și a vaccinurilor, membru al Academiei Române.
Mihai Ciucă a urmat liceul la Botoșani și Iași, apoi Facultatea de Medicină la București, absolvită în 1907. Specializarea în domeniul bacteriologiei, igienei și bolilor infecțioase a făcut-o în cadrul institutelor conduse de Victor Babeș și Ioan Cantacuzino din București.
Din 1905 a lucrat benevol în Laboratorul de Medicină Experimentală. Perioada 1907– 1912 a petrecut-o lucrând ca preparator în același laborator și ca medic la Spitalul Militar. A început să facă diverse experimente singur sau în colaborare cu diverși cercetători în imunologie sau clinica bolilor infecțioase, cu referire în special la infecțiile streptococice și tetanice. Mihai Ciucă a fost numit șef de secție în Institutul „Dr. I. Cantacuzino”, în anul 1921, după ce se întoarce de la studii realizate în Franța la „Institutul Pasteur Paris” și la Bruxelles, la „Institutul Pasteur Bruxelles”.
Profesorul Ion Cantacuzino l-a recomandat în 1922 pentru a fi profesor de igienă la Facultatea de Medicină din Iași, unde a stat timp de 12 ani. Ciucă a participat împreună cu profesorul Ion Cantacuzino la luarea și aplicare măsurilor de combatere a holerei.
În perioada 1934-1962 a fost profesor de bacteriologie la Facultatea de Medicină din București, și numit subdirector al Institutului „Dr. I. Cantacuzino”, desfășurând, în paralel, o intensă activitate la Institutul de Seruri și Vaccinuri.
Din 1938 a fost membru al Academiei Române, al multor academii și societăți științifice străine, secretar general al Comisiei Internaționale de Malarie de pe lângă Liga Națiunilor (1928-1938).
Perioada 1952-1963 a petrecut-o la cârma catedrei de specializare și perfecționare a medicilor microbiologi (a alcătuit primele planuri, programe, metodologii și cursuri). Aportul științific al lui Mihai Ciucă acoperă o arie foarte vastă. Astfel, pornind de la studiile sale asupra malariei, a fost un pionier al tratamentului prin infectarea malarică al paraliziei generale progresive.
Realizări științifice și medicale
Numele profesorului Mihai Ciucă este legat de:
- primele vaccinări cu vaccin antiholeric;
- eradicarea malariei în România și utilizarea acestei experiențe pentru misiunile internaționale îndeplinite din însărcinarea Ligii Națiunilor și, după Al Doilea Război Mondial, a Organizației Mondiale a Sănătății, de pe lângă ONU. Pentru toate aceste realizări a fost distins cu premiul Fundației Darling la ședința festivă a celei de a 19-a Adunări Mondiale a OMS din 12 mai 1966 la Geneva.
- tratamentul prin impaludare al sifilisului nervos și organizarea primului centru de malarioterapie;
- cercetări privind biologia bacteriofagilor care au dus la descoperirea, în 1920 împreună cu Jules Bordet, a fenomenului de lizogenie;
- organizarea Centrului Național de Referință pentru bacteriofagi la București.
De asemenea, a participat, în 1919, la Conferința de Pace de la Paris unde a susținut idealul Marii Uniri.
